CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


vineri, 30 decembrie 2011

Fereste-ne, Doamne, de ignoranta!


Unul dintre oamenii pe care-i respect enorm ca intelectual și profesionist, directorul Bibliotecii Județene Bistrița-Năsăud, Oliv Mircea, mi-a spus în cadrul unei discuții amicale că a fost invitat să vorbească la Bistrița la lansarea cărții: Ferește-mă, Doamne, de prieteni! scrisă de istoricul american Larry Watts. M-a făcut curioasă despre conținut și, ca urmare, l-am rugat să mi-o împrumute. Deși nu mi-am propus per se să citesc cartea în această vacanță de iarnă ci doar să răsfoiesc câteva pagini, trebuie să spun că lectura m-a captivat de la primele rânduri.
În plus, trebuie să mărturisesc dintru început că această carte m-a răscolit visceral. Am aflat o istorie recentă a  României care nu mi-a fost predată la școală și pe care, ca adolescentă, am construit-o singură din cărți, povești și legende auzite de la tatăl meu (ziarist la Scânteia în anii comunismului) sau ascultând tot împreună cu tata Radio Europa Liberă sau Vocea Americii înainte de 1989; și din puține lucrări publicate în anii de după Revoluție care mi-au căzut în mână până de curând. Probabil că în situația mea sunt multe generații, cărora istoria le-a fost prezentată mistificat sau manipulator, așa cum mi-a arătat cu prisosință cartea lui Larry Watts.
Am urmărit cumva tangențial procesul comunismului; sinceră să fiu prefer ca în general să iau lucrurile cu o cumpănită măsură. Nu am empatizat excesiv nici cu disidenții, nici cu revoluționarii și nici cu cei care strigau că în afara comunismului nu există sistem social sau economic mai bun. Am văzut și în comunism și în socialism și bune și rele. Nici un sistem nu este perfect pentru toată lumea, ci doar pentru camarila care e la volan vremelnic.
Cartea lui Larry Watts nu m-a răscolit pentru că a spus că Ceaușescu n-a fost un cizmar idiot așa cum l-a portretizat, culmea, propaganda kaghebist sovietică, ci un tip aproape genial în politica externă. Tata îmi spusese despre asta mai demult, și a prezis că într-o zi lumea o să recunoască meritele lui Ceaușescu, abilitățile lui diplomatice și geniul  în negocierile internaționale. Ce m-a întors pe dos a fost faptul că vecinii României au acționat în timpul Războiului Rece ca o ceată de ulii. M-am născut și am crescut în Ardeal. Ambii bunici au fost obligați în timpul ocupării hortyste a nordului țării să servească în armata ungară, au fost batjocoriți și bătuți pentru că au refuzat înrolarea. Și aflu din cartea lui Watts că după ce a terorizat și schingiuit nația asta la Ip, Trăsnea și chiar în satul bunicilor – ucigând civili nevinovați Ungaria a urmat o politică iredentistă și probabil încă o urmează pentru a lipi Transilvania la țara lor. Cât rău au putut să facă oamenii aia României este greu de cuantificat. Ar trebui să-i punem să ne plătească despăgubiri!
Ardealul e doar unul dintre motive. Este strigător la cer și ce politică crudă și nemiloasă a avut Uniunea Sovietică de deznaționalizare și dezrădăcinare a fraților noștri români de peste Prut. Nici nu e de mirare că atunci când mergi în Republica Moldova astăzi mulți dintre români /moldoveni nu vorbesc românește de frică! O frică instalată cronic combinată cu o campanie de imagine și manipulare, pe care Watts o numește ”seria de măsuri active” prin care fraților noștri români de peste Prut li se povestea de nemernicia României, de faptul că suntem o națiune de nimic și că este indezirabil pentru oricine să fie asociat cu țara noastră.
Măsurile active nu s-au terminat cu Războiul Rece – tind să cred că portretizarea României ca un stat al țiganilor și hoților unde nu se respectă drepturile minorităților se datorează în continuare cârpelor kaghebiste care încă lucrează pentru sistem în diverse cancelarii și în diverse instituții internaționale.
Sunt multe de spus despre cartea lui Larry Watts. Eu cred că această carte trebuie să fie lectură obligatorie pentru toți românii, pentru toți studenții – mai ales pentru studenții la Comunicare și Relații Publice. Toată lumea trebuie să cunoască mizeriile, pentru ca să nu le mai înghită. Vă spun doar atât, pe toți cei pe care-i mai aud că spun lucruri infame despre România, la noi în presă sau aiurea, îi suspectez de kaghebism. Nu poți gândi altfel după ce citești dezvăluirile lui Watts. Firește că nu suntem o țară perfectă, și în lumina cumpănitei măsuri accept că mai sunt multe lucruri de îmbunătățit. Dar nu suntem buba de puroi a lumii, nici preșul nimănui. Și cred că istoria ne va arăta că putem face încă o dată România dodoloață!
Recomand cu cea mai mare căldură cartea lui Larry Watts, apărută la Editura Rao în 2011. Și vă aștept să dezbatem ce putem face pentru ca România să își recapete locul și imaginea prezentă demnă de un trecut exemplar.






luni, 12 decembrie 2011

Cineva a ocupat atmosfera si altcineva a parasit piata

Information Clearing House (http://www.informationclearinghouse.info) ne spune că firmele petroliere au ocupat atmosfera și că emisiile de carbon din atmosferă au crescut cu 5,9% între 2009 și 2010. Dacă firmele petroliere au ocupat atmosfera, cetățenii s-au retras din piețe și mișcările tip ”occupy” s-au retras pentru a aștepta vremi mai prielnice și călduroase.

Aștept să mai vină vești dinspre Bruxelles și m-aș bucura dacă acordurile macro privind sancționarea creșterii deficitelor bugetare s-ar duce hotărât și în direcția reglementării mai serioase a sectorului bancar. Mă bucur că Londra a fost lăsată pe dinafară pentru că a încercat să protejeze interesele bancherilor. Și înțeleg ce spune Sarcozy ca nu putem avea un paradis fiscal în mijlocul încrengăturii europene de finanțe.

Acum că fiecare s-a uitat în curtea altuia la Bruxelles, poate că e momentul ca fiecare când se întoarce acasă să privească în curtea proprie. Pentru România e important să nu intre din nou în spirala cheltuielilor nesăbuite, să începem să-i trimitem la bulău pe speculanți și evazioniști, dar și pe camarila politică ce profită de relaxarea sau incompetența funcționărimii de stat.

Văd absolut necesară o reformă a băncilor, o reformă în care ne întoarcem spre rolul lor inițial, aceea de a susține dezvoltarea și inițiativa. Este anormal ca costul capitalului într-o țară săracă așa cum e România să fie mai mare decât în restul lumii civilizate. Și dacă e așa, ce trebuie să se întâmple pentru ca cei care au inițiative de business, care au nevoie de bani să-i obțină la un preț adecvat. Micii oameni de la ghișeul marilor bănci ar trebui să se specializeze mai mult în a oferi credite de investiții decât credite de consum. Dar astea sunt mai dificil de evaluat, iar banii vin mai greu - dar vin, dacă ajuți oamenii să investească cu cap.

Sistemul are nevoie de reformă. Tot sistemul.

Mă intorc la ocuparea atmosferei de către companiile petroliere. Peste tot e nevoie de repunerea în matcă a reglementării. Nu există mână invizibilă. Există profit, interese și multă multă LĂCOMIE! Etica protestantă a murit. Ne trebuie un baston pentru a deveni din nou responsabili și determinare pentru a-l folosi pe spinarea acelora care ascultă doar de sancțiune. Apoi, putem să luăm mănușa de catifea pentru a obloji rănile lăcomiei și avariției. Iată o direcție în care bietul Marx avea dreptate, doar că nu a pus evenimentelor eticheta potrivita :)

vineri, 2 decembrie 2011

Personalitatea corporativa

Am spus de mult că poate unul dintre lucrurile la care trebuie să ne gândim atunci când ne plângem de puterea corporațiilor ar fi să schimbăm, noi, poporul, prin reprezentanții noștri aleși, parlamentarii, statutul - legile de incorporare ale companiilor.

Iată că ideea prinde rădăcini, din nou, dincolo de ocean. Atât Noam Chomsky cât și Joel Bakan susțin necesitatea modificării statutului corporațiilor încă de prin 2004, adică de dinaintea marii crize.

De ce nu?

Iată un nou punct de vedere în această suită. E vorba de un teaser pentru o carte, și nu numai.

http://www.truth-out.org/if-we-end-corporate-personhood-we-can-define-terms-new-economy/1321986003