CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Echilibrul intre munca si viata privata

In acest weekend mi-am redescoperit placerea petrecerii timpului liber fara sa ma simt vinovata pentru asta. Distractie fara vinovatie. Si mi-am dat seama ca de la inceputul intrarii mele pe piata muncii mi-am produs o auto-conditionare, si am ajuns sa petrec aproape fiecare moment dintre doua de loisir citind ceva pentru job, scriind ceva pentru job, dand telefoane legate de job...cumva iti gasesti mereu cate ceva de munca, mai ales daca insisti.
La mine e si mai interesant faptul pentru ca sunt un avocat de neinduplecat al echilibrului dintre munca si viata privata - cred cu tarie ca nu suntem facuti sa muncim tot timpul si, mai ales, cred ca momentele de deconectare totala dintre concedii sunt la fel de necesare ca munca sa fie eficienta. Cu toate acestea, asa cum croitorul nu are haine sau cizmarul n-are cizme, m-am trezit aproape tot timpul muncind pentru inca un obiectiv, pentru inca un proiect. Pana cand mi-am spus ca asta e modul normal de a trai. And I was /am wrong!
Din cercetarea facuta pentru teza mea de doctorat a reiesit ca aproape 400 de oameni din Romania, dintre cei cercetati de mine, considera ca dreptul cel mai des incalcat de angajatori este cel la echilibrul dintre munca si viata privata. Am un feeling ca noul Cod al Muncii nu va face decat sa accentueze aceste probleme in companiile din Romania. Si mai am un feeling - ca noi romanii muncim mult si prost, ca nu avem nici ethosul muncii si nici sisteme de management performante care sa ne permita sa facem la job exact munca pentru care am fost platiti, iar atunci cand terminam programul sa intram plenar in lumea noastra privata. In plus, cred ca psihologic nu ne putem desprinde de ceea ce facem, multora dintre noi ceea ce facem ne da sensul existentei, am ajuns sa fim ceea ce facem. Ar merita ca un masterand sau un student sa faca o cercetare in acest sens...e doar o propunere.
Pana atunci, intrerup acest moment de auto-reflectie, pentru a ma deda plenar plimbarilor pe partie, patinajului si vinului rosu fiert! Ne mai auzim de luni incolo :)

3 comentarii:

The Black Cat of HR spunea...

Ceter privind importanta echilibrului munca - familie de cel putin 5 ani in randul generatiilor de masteranzi de resurse umane si stiu ca aceste este un subiect predilect in psihologia organizationala. De unde stiu? Ma uit la cercetarea americana din zona psiholgiei organizationala si incepand cu anii 2000 am remarcat un swich in cercetare: daca pana in 2000 subiectul predilect era stresul ocupational, in ultimii 10 ani am vazut o concentrare majora a cercetarii catre tematica "work-family conflict". Si discut aceasta problematica si constat ca multi gandesc ca "organizatia nu are nici un interes privind viata personala a angajatilor, deoarece compania trebuie sa faca profit" Si imi este greu sa ii fac pe studenti sa percuteze ca de fapt lipsa de interes fata de aceasta tematica poate avea un efect direct sau moderator in obtinerea profitului. Insa ceea ce cred eu ca este problematic in Romania este conceptia manageriala "defecta" care se bazeaza pe principiul ca a sta peste program, a munci in week-end sau in oricare parte a timpului liber/ personal inseamna a fi COMMITTED fata de organizatie. Astept inca momentul in care corporatiile din Romania vor intelege ca si COMMITTMENT-ul este un fenomen bilateral, care vine dinspre angajat spre anagajator insa trebuie sa parcurga si celalalt sens dinspre angajator spre angajat. Poate atunci vom acorda atentie si problematicii echilibrului dintre munca si viata personala. Pentru cei care citesc am o intrebare: oare a face management de resurse umane nu inseamna ca am grija de angajat?

bhuttu spunea...

Daca-mi e permis... potentarea si dezvoltarea personala a angajatuluin este fara indoiala in beneficiul firmei, si asta e usor masurabil. Dupa parerea mea prima provocare in piata muncii si de fapt in mentalitatea romaneasca este de a intelege, cu totii, angajati si angajatori ca interesul meu ca individ merge in aceeasi directie cu interesul companiei in care lucrez, cu toate usoarele devieri inerente. Cred ca 50 de ani de a ne face ca muncim in principal asta au distrus.

anca84 spunea...

a mai aparut de ceva ani fenomenul de downshifting.... ca reactie la neatingerea in timp optim a echilibrului munca-viata personala. Cel putin afara am vazut tot mai multi oameni care isi iau un an sabatic pentru e evada din nebunia jobului.