CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


duminică, 9 ianuarie 2011

Cat de vicleana e globalizarea?

Un An Nou bun tuturor celor ce urmaresc blogul. Urare care indeplineste si rolul de mea culpa, fiindca timpul limitat nu mi-a permis sa mai postez ceva semnificati de ceva vreme. Revin insa azi cu o un review de carte pe care tocmai am terminat-o de lecturat. E vorba de Viclenia globalizarii. Asaltul asupra puterii americane, scrisa de profesorul Paul Dobrescu, aparuta in 2010 la Institutul European.
Recomand cu caldura sa cititi aceasta carte. In ultima vreme am avut ocazia sa vad tot felul de lucrari scrise despre criza economica, efectele ei, capitalismul si transformarile lui, inclusiv o carte de Ian Bremmer care se cheama: The End of Free Market, aparuta tot in 2010. Daca la Bremmer recunosc stilul neocon, vocea panicarda a celor de la Fox News, a sustinatorilor tip rednecks care ne spun in continuare ca SUA sunt pe val, am gasit in schimb la prof. Dobrescu o analiza extrem de pertinenta. Dl. Dobrescu are avantajul omului care vede situatia internationala din perspectiva celei de-a treia culturi. Se poate citi printre randuri atat admiratia pentru SUA si puterea lor economica, inovatia care-i tine inca in topul tarilor dezvoltate, dar tristetea ca o clasa politica aproape iresponsabila, incuiata in turnul de fildes al propriei suprematii si opaca fata de schimbari cum au fost neoconii, a condus tara spre aproape un dezastru financiar. E trist si faptul ca perspectiva de redresare nu se intrevede fara sacrificii majore sau intr-un orizont temporal scurt. Pe de alta parte se vede si admiratia fata de noul dragon asiatic, catre prefacerile si ritmul lor ametitor din China contemporana.
In acelasi timp, autorul da un meritat sut in dos constructiei europene, lipsei de solidaritate a statelor puternice ale UE fata de o politica energetica comuna si salvgardarea unilaterala a intereselor pe prietenii geo-strategice.
Se analizeaza de asemenea si rolul pe care l-au jucat corporatiile multinationale mai intai in lobby-ul puternic pentru dereglementare, in globalizare si apoi in criza financiara. De asemenea dl. Dobrescu consacra un sub-capitol noilor corporatii de stat chineze.
Recomand citirea cartii mai ales pentru aceia care cred ca inteleg pe de-antregul hatisul lumii in care traiesc. De fapt, cu atat mai mult acelora le recomand sa citeasca aceasta carte, vor avea surprize.
Eu m-am simtit la final mult mai bine informata, insa cu o mare frustrare referitoare la Romania si rolul ei, la faptul ca mi s-a confirmat din nou ca nu contam pe nicaieri, ca liderii nostri politici au mare grija sa nici nu contam.
Mi se pare aiuritor ce clasa politica iresponsabila avem. Si desi nu sunt un sustinator a lui Basescu, as dori totusi sa remarc faptul ca a avut o pozitie de responsabilitate politica atunci cand a declarat ca centrala de la Cernavoda se va face cu punerea in valoare a ceea ce produce industria nationala. Din pacate n-a rezistat sa nu dea cu mucii-n fasole si sa intre in mocirla cu Felix si Porumbelu'.
Ca sa inchei in spiritul in care am inceput, in cartea dlui Dobrescu se spune ca in China primul ministru iese in media o singura data pe an. Explicatia e ca in rest omul e ocupat cu conducerea tarii. Doamne ce bine ar fi daca si la noi le-am vedea mutrele mai rar, daca s-ar tine de treaba si cand ne-ar comunica ceva ar fi cu substanta.
Hai bine ne-am regasit!

2 comentarii:

bci spunea...

despre seful Chinezilor vs ai nostri... mi-e tare teama ca se aproprie ziua cand or sa fie si ai nostri asa bine infipti in scaune incat n-or sa mai aiba nici ei nevoie sa iasa in media.

Despre geopolitica... Europa e terminata. get used to it! Si daca peste 80 de ani o sa fie oale si ulcele America iar China si India or sa se impotmoleasca in suprapopulare (de ex.) ce-o sa facem? o sa admiram Africa? acolo or sa fie suficienti oameni dispusi sa faca orice ca sa traiasca visul capitalist... Sau o sa admiram oligarhii rusi care se vor fi prins ca nu-i destul cu gazele si se apuca serios si de altceva...

Ma rog... pan' la urma atat vreme cat intrebarea ramane "cine e mai tare?", raspunsul nu conteaza. Eu de ex daca as fi Burkina Faso (? asa se scrie) mi-as astepta bombanind randul si cand mi-ar reusi as matura cu toti pe jos asa cum mi-au facut si ei mie. Sincer, cre ca cercul asta vicios se opreste doar cu o pandemie, venitul extraterestrilor sau ceva similar.
PS da, stiu sunt cinic, regret, o spun am uitat a cata oara: Mi-as dori sa traiesc intr-o lume in care cinismul isi merita nuanta peiorativa

Camelia Crisan spunea...

Da, e o realitate ca din ce in ce mai multe tari in curs de dezvoltare incep sa o duca mai bine. Si vor ca si lor sa le fie aplicate aceleasi reguli care le-au fost aplicate tarilor dezvoltate pe cand realizau revolutia industriala - ma refer aici la dreptul de a folosi tehnologii poluatoare.

Cat despre Romania, nasol e ca nimeni nu stie unde o sa ajungem, legati implacabil de Europa cum suntem. Si mai nasol este ca suntem o natie castrata, fara voce si fara viziune si ca, in fapt, nu contam nicaieri. Aici trebuie sa incepem sa facem ceva, macar noi intelectualii tineri, caci cu generatia parintilor nu mai avem ce face.
E nu doar cinic, ci chiar tragic. Si scriu asta ascultand BUG Mafia :)