CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Echilibrul intre munca si viata privata

In acest weekend mi-am redescoperit placerea petrecerii timpului liber fara sa ma simt vinovata pentru asta. Distractie fara vinovatie. Si mi-am dat seama ca de la inceputul intrarii mele pe piata muncii mi-am produs o auto-conditionare, si am ajuns sa petrec aproape fiecare moment dintre doua de loisir citind ceva pentru job, scriind ceva pentru job, dand telefoane legate de job...cumva iti gasesti mereu cate ceva de munca, mai ales daca insisti.
La mine e si mai interesant faptul pentru ca sunt un avocat de neinduplecat al echilibrului dintre munca si viata privata - cred cu tarie ca nu suntem facuti sa muncim tot timpul si, mai ales, cred ca momentele de deconectare totala dintre concedii sunt la fel de necesare ca munca sa fie eficienta. Cu toate acestea, asa cum croitorul nu are haine sau cizmarul n-are cizme, m-am trezit aproape tot timpul muncind pentru inca un obiectiv, pentru inca un proiect. Pana cand mi-am spus ca asta e modul normal de a trai. And I was /am wrong!
Din cercetarea facuta pentru teza mea de doctorat a reiesit ca aproape 400 de oameni din Romania, dintre cei cercetati de mine, considera ca dreptul cel mai des incalcat de angajatori este cel la echilibrul dintre munca si viata privata. Am un feeling ca noul Cod al Muncii nu va face decat sa accentueze aceste probleme in companiile din Romania. Si mai am un feeling - ca noi romanii muncim mult si prost, ca nu avem nici ethosul muncii si nici sisteme de management performante care sa ne permita sa facem la job exact munca pentru care am fost platiti, iar atunci cand terminam programul sa intram plenar in lumea noastra privata. In plus, cred ca psihologic nu ne putem desprinde de ceea ce facem, multora dintre noi ceea ce facem ne da sensul existentei, am ajuns sa fim ceea ce facem. Ar merita ca un masterand sau un student sa faca o cercetare in acest sens...e doar o propunere.
Pana atunci, intrerup acest moment de auto-reflectie, pentru a ma deda plenar plimbarilor pe partie, patinajului si vinului rosu fiert! Ne mai auzim de luni incolo :)

marți, 18 ianuarie 2011

Brandul de angajator si CSR-ul

Pregatesc pentru maine o prezentare pe care o voi sustine in fata studentilor de la Masteratul de Brand management si comunicare corporatista (cred), ca invitata a colegului Rares Mocanu. Subiectul este relatia dintre CSR si brandul companiei. Sper ca va fi interesant pentru masteranzii nostri sa descalceasca itele foarte complexe ale relatiei dintre cele doua concepte.

In alta ordine de idei, cred ca de brandul de angajator s-a facut mare tapaj in Romania, s-au facut chiar si cercetari de catre o revista, ce incerca sa determine care sunt angajatorii de top ai Romaniei, cei de care angajatii sunt cei mai multumiti. Parca doi ani la rand, cand am vazut rezultatele, au iesit companii din industria farma. Interesant e faptul ca in general companiile farma sunt percepute peste tot in lume drept campioni ai lipsei de transparenta, preocupate de a de-reglementa cat mai mult piata, de descoperirea unor leacuri ridicole in dauna unora pentru maladii serioase. In aceeasi nota imi spunea si o participanta din SUA la Congresul EUPRERA, ca ea a lucrat multi ani pentru o companie care avea politici de CSR ireprosabile - atat in relatiile cu stakeholderii interni cat si cu cei externi. Era preocupata la cel mai inalt nivel pana si de bunastarea angajatilor. Singura problema era ca acea companie din Huston, Texas producea armament. In rest totul era ok.

Cred, dincolo de orice, ca orice brand de angajator nu poate inlocui caracterul si valorile personale ale individului si ca mai inainte de toate trebuie sa vezi daca exista o suprapunere intre "resonul" tau de a fi, Weltanschaung-ul tau si, respectiv, misiunea pentru care exista pe piata compania unde doresti sa te angajezi. Altfel, nu conteaza nici un brand.

Scriu asta aici acum pentru ca e un aspect crucial si, poate maine, in focurile discutiilor, ne va scapa abordarea acestui subiect. Asa ca e vorba de un back-up copy, fiindca, nu-i asa...scripta manent!

duminică, 9 ianuarie 2011

Cat de vicleana e globalizarea?

Un An Nou bun tuturor celor ce urmaresc blogul. Urare care indeplineste si rolul de mea culpa, fiindca timpul limitat nu mi-a permis sa mai postez ceva semnificati de ceva vreme. Revin insa azi cu o un review de carte pe care tocmai am terminat-o de lecturat. E vorba de Viclenia globalizarii. Asaltul asupra puterii americane, scrisa de profesorul Paul Dobrescu, aparuta in 2010 la Institutul European.
Recomand cu caldura sa cititi aceasta carte. In ultima vreme am avut ocazia sa vad tot felul de lucrari scrise despre criza economica, efectele ei, capitalismul si transformarile lui, inclusiv o carte de Ian Bremmer care se cheama: The End of Free Market, aparuta tot in 2010. Daca la Bremmer recunosc stilul neocon, vocea panicarda a celor de la Fox News, a sustinatorilor tip rednecks care ne spun in continuare ca SUA sunt pe val, am gasit in schimb la prof. Dobrescu o analiza extrem de pertinenta. Dl. Dobrescu are avantajul omului care vede situatia internationala din perspectiva celei de-a treia culturi. Se poate citi printre randuri atat admiratia pentru SUA si puterea lor economica, inovatia care-i tine inca in topul tarilor dezvoltate, dar tristetea ca o clasa politica aproape iresponsabila, incuiata in turnul de fildes al propriei suprematii si opaca fata de schimbari cum au fost neoconii, a condus tara spre aproape un dezastru financiar. E trist si faptul ca perspectiva de redresare nu se intrevede fara sacrificii majore sau intr-un orizont temporal scurt. Pe de alta parte se vede si admiratia fata de noul dragon asiatic, catre prefacerile si ritmul lor ametitor din China contemporana.
In acelasi timp, autorul da un meritat sut in dos constructiei europene, lipsei de solidaritate a statelor puternice ale UE fata de o politica energetica comuna si salvgardarea unilaterala a intereselor pe prietenii geo-strategice.
Se analizeaza de asemenea si rolul pe care l-au jucat corporatiile multinationale mai intai in lobby-ul puternic pentru dereglementare, in globalizare si apoi in criza financiara. De asemenea dl. Dobrescu consacra un sub-capitol noilor corporatii de stat chineze.
Recomand citirea cartii mai ales pentru aceia care cred ca inteleg pe de-antregul hatisul lumii in care traiesc. De fapt, cu atat mai mult acelora le recomand sa citeasca aceasta carte, vor avea surprize.
Eu m-am simtit la final mult mai bine informata, insa cu o mare frustrare referitoare la Romania si rolul ei, la faptul ca mi s-a confirmat din nou ca nu contam pe nicaieri, ca liderii nostri politici au mare grija sa nici nu contam.
Mi se pare aiuritor ce clasa politica iresponsabila avem. Si desi nu sunt un sustinator a lui Basescu, as dori totusi sa remarc faptul ca a avut o pozitie de responsabilitate politica atunci cand a declarat ca centrala de la Cernavoda se va face cu punerea in valoare a ceea ce produce industria nationala. Din pacate n-a rezistat sa nu dea cu mucii-n fasole si sa intre in mocirla cu Felix si Porumbelu'.
Ca sa inchei in spiritul in care am inceput, in cartea dlui Dobrescu se spune ca in China primul ministru iese in media o singura data pe an. Explicatia e ca in rest omul e ocupat cu conducerea tarii. Doamne ce bine ar fi daca si la noi le-am vedea mutrele mai rar, daca s-ar tine de treaba si cand ne-ar comunica ceva ar fi cu substanta.
Hai bine ne-am regasit!