CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


vineri, 30 decembrie 2011

Fereste-ne, Doamne, de ignoranta!


Unul dintre oamenii pe care-i respect enorm ca intelectual și profesionist, directorul Bibliotecii Județene Bistrița-Năsăud, Oliv Mircea, mi-a spus în cadrul unei discuții amicale că a fost invitat să vorbească la Bistrița la lansarea cărții: Ferește-mă, Doamne, de prieteni! scrisă de istoricul american Larry Watts. M-a făcut curioasă despre conținut și, ca urmare, l-am rugat să mi-o împrumute. Deși nu mi-am propus per se să citesc cartea în această vacanță de iarnă ci doar să răsfoiesc câteva pagini, trebuie să spun că lectura m-a captivat de la primele rânduri.
În plus, trebuie să mărturisesc dintru început că această carte m-a răscolit visceral. Am aflat o istorie recentă a  României care nu mi-a fost predată la școală și pe care, ca adolescentă, am construit-o singură din cărți, povești și legende auzite de la tatăl meu (ziarist la Scânteia în anii comunismului) sau ascultând tot împreună cu tata Radio Europa Liberă sau Vocea Americii înainte de 1989; și din puține lucrări publicate în anii de după Revoluție care mi-au căzut în mână până de curând. Probabil că în situația mea sunt multe generații, cărora istoria le-a fost prezentată mistificat sau manipulator, așa cum mi-a arătat cu prisosință cartea lui Larry Watts.
Am urmărit cumva tangențial procesul comunismului; sinceră să fiu prefer ca în general să iau lucrurile cu o cumpănită măsură. Nu am empatizat excesiv nici cu disidenții, nici cu revoluționarii și nici cu cei care strigau că în afara comunismului nu există sistem social sau economic mai bun. Am văzut și în comunism și în socialism și bune și rele. Nici un sistem nu este perfect pentru toată lumea, ci doar pentru camarila care e la volan vremelnic.
Cartea lui Larry Watts nu m-a răscolit pentru că a spus că Ceaușescu n-a fost un cizmar idiot așa cum l-a portretizat, culmea, propaganda kaghebist sovietică, ci un tip aproape genial în politica externă. Tata îmi spusese despre asta mai demult, și a prezis că într-o zi lumea o să recunoască meritele lui Ceaușescu, abilitățile lui diplomatice și geniul  în negocierile internaționale. Ce m-a întors pe dos a fost faptul că vecinii României au acționat în timpul Războiului Rece ca o ceată de ulii. M-am născut și am crescut în Ardeal. Ambii bunici au fost obligați în timpul ocupării hortyste a nordului țării să servească în armata ungară, au fost batjocoriți și bătuți pentru că au refuzat înrolarea. Și aflu din cartea lui Watts că după ce a terorizat și schingiuit nația asta la Ip, Trăsnea și chiar în satul bunicilor – ucigând civili nevinovați Ungaria a urmat o politică iredentistă și probabil încă o urmează pentru a lipi Transilvania la țara lor. Cât rău au putut să facă oamenii aia României este greu de cuantificat. Ar trebui să-i punem să ne plătească despăgubiri!
Ardealul e doar unul dintre motive. Este strigător la cer și ce politică crudă și nemiloasă a avut Uniunea Sovietică de deznaționalizare și dezrădăcinare a fraților noștri români de peste Prut. Nici nu e de mirare că atunci când mergi în Republica Moldova astăzi mulți dintre români /moldoveni nu vorbesc românește de frică! O frică instalată cronic combinată cu o campanie de imagine și manipulare, pe care Watts o numește ”seria de măsuri active” prin care fraților noștri români de peste Prut li se povestea de nemernicia României, de faptul că suntem o națiune de nimic și că este indezirabil pentru oricine să fie asociat cu țara noastră.
Măsurile active nu s-au terminat cu Războiul Rece – tind să cred că portretizarea României ca un stat al țiganilor și hoților unde nu se respectă drepturile minorităților se datorează în continuare cârpelor kaghebiste care încă lucrează pentru sistem în diverse cancelarii și în diverse instituții internaționale.
Sunt multe de spus despre cartea lui Larry Watts. Eu cred că această carte trebuie să fie lectură obligatorie pentru toți românii, pentru toți studenții – mai ales pentru studenții la Comunicare și Relații Publice. Toată lumea trebuie să cunoască mizeriile, pentru ca să nu le mai înghită. Vă spun doar atât, pe toți cei pe care-i mai aud că spun lucruri infame despre România, la noi în presă sau aiurea, îi suspectez de kaghebism. Nu poți gândi altfel după ce citești dezvăluirile lui Watts. Firește că nu suntem o țară perfectă, și în lumina cumpănitei măsuri accept că mai sunt multe lucruri de îmbunătățit. Dar nu suntem buba de puroi a lumii, nici preșul nimănui. Și cred că istoria ne va arăta că putem face încă o dată România dodoloață!
Recomand cu cea mai mare căldură cartea lui Larry Watts, apărută la Editura Rao în 2011. Și vă aștept să dezbatem ce putem face pentru ca România să își recapete locul și imaginea prezentă demnă de un trecut exemplar.






luni, 12 decembrie 2011

Cineva a ocupat atmosfera si altcineva a parasit piata

Information Clearing House (http://www.informationclearinghouse.info) ne spune că firmele petroliere au ocupat atmosfera și că emisiile de carbon din atmosferă au crescut cu 5,9% între 2009 și 2010. Dacă firmele petroliere au ocupat atmosfera, cetățenii s-au retras din piețe și mișcările tip ”occupy” s-au retras pentru a aștepta vremi mai prielnice și călduroase.

Aștept să mai vină vești dinspre Bruxelles și m-aș bucura dacă acordurile macro privind sancționarea creșterii deficitelor bugetare s-ar duce hotărât și în direcția reglementării mai serioase a sectorului bancar. Mă bucur că Londra a fost lăsată pe dinafară pentru că a încercat să protejeze interesele bancherilor. Și înțeleg ce spune Sarcozy ca nu putem avea un paradis fiscal în mijlocul încrengăturii europene de finanțe.

Acum că fiecare s-a uitat în curtea altuia la Bruxelles, poate că e momentul ca fiecare când se întoarce acasă să privească în curtea proprie. Pentru România e important să nu intre din nou în spirala cheltuielilor nesăbuite, să începem să-i trimitem la bulău pe speculanți și evazioniști, dar și pe camarila politică ce profită de relaxarea sau incompetența funcționărimii de stat.

Văd absolut necesară o reformă a băncilor, o reformă în care ne întoarcem spre rolul lor inițial, aceea de a susține dezvoltarea și inițiativa. Este anormal ca costul capitalului într-o țară săracă așa cum e România să fie mai mare decât în restul lumii civilizate. Și dacă e așa, ce trebuie să se întâmple pentru ca cei care au inițiative de business, care au nevoie de bani să-i obțină la un preț adecvat. Micii oameni de la ghișeul marilor bănci ar trebui să se specializeze mai mult în a oferi credite de investiții decât credite de consum. Dar astea sunt mai dificil de evaluat, iar banii vin mai greu - dar vin, dacă ajuți oamenii să investească cu cap.

Sistemul are nevoie de reformă. Tot sistemul.

Mă intorc la ocuparea atmosferei de către companiile petroliere. Peste tot e nevoie de repunerea în matcă a reglementării. Nu există mână invizibilă. Există profit, interese și multă multă LĂCOMIE! Etica protestantă a murit. Ne trebuie un baston pentru a deveni din nou responsabili și determinare pentru a-l folosi pe spinarea acelora care ascultă doar de sancțiune. Apoi, putem să luăm mănușa de catifea pentru a obloji rănile lăcomiei și avariției. Iată o direcție în care bietul Marx avea dreptate, doar că nu a pus evenimentelor eticheta potrivita :)

vineri, 2 decembrie 2011

Personalitatea corporativa

Am spus de mult că poate unul dintre lucrurile la care trebuie să ne gândim atunci când ne plângem de puterea corporațiilor ar fi să schimbăm, noi, poporul, prin reprezentanții noștri aleși, parlamentarii, statutul - legile de incorporare ale companiilor.

Iată că ideea prinde rădăcini, din nou, dincolo de ocean. Atât Noam Chomsky cât și Joel Bakan susțin necesitatea modificării statutului corporațiilor încă de prin 2004, adică de dinaintea marii crize.

De ce nu?

Iată un nou punct de vedere în această suită. E vorba de un teaser pentru o carte, și nu numai.

http://www.truth-out.org/if-we-end-corporate-personhood-we-can-define-terms-new-economy/1321986003

vineri, 11 noiembrie 2011

Un post nou despre CSR gazduit de www.responsabilitatesociala.ro

Pentru a accesa articolul intrati aici: http://www.responsabilitatesociala.ro/editoriale/e-vremea-responsabilitatii-sociale-corporative-hai-sa-ne-apucam-serios-de-treaba.html

Probabil ca acest document al Comisiei ar trebui sa fie si subiectul de dezbatere pentru urmatoarea intalnire a Cercului de CSR.

Daca sunteti de acord, dati un comment.

In urma armonizarii programelor cu dl. prof. Bortun doresc sa va anunt ca urmatoarea intalnire a Cercului de CSR va avea loc joi 17 noiembrie de la ora 18.30. Locul intalnirii: str. Dr. Staicovici, nr. 15.


joi, 13 octombrie 2011

Dezbatere CSR - etica in afaceri

Dragi participanti ai Cercului de CSR, manusa a fost din nou aruncata!

Sunteti invitati sa participati in corpore (toti membrii Cercului de CSR) la o dezbatere privind relatia dintre CSR si etica in afaceri, mai exact o abordare transdiciplinara a relatiei RSC - managementul eticii.

Evenimentul va avea urmatorul format: fiecare parte va sustine o prezentare despre acest subiect, dupa care vor avea loc dezbateri.

Invitatia mi-a fost adresata de catre Mihaela Constantinescu de la Facultatea de Filosofie a UB, asa incat cele doua prezentari pe baza carora se vor initia discutiile ne apartin. Apoi voi, participantii la cerc si masteranzi ai Masterului de Etica aplicata in societate, afaceri si organizatii veti putea veni cu intrebari, argumente pro sau contra precum si cu intebari provocatoare pentru discutii.

Evenimentul va avea loc pe 31 octombrie 2011, incepand cu ora 16.00 si pana la ora 20.00 la sediul Facultatii de Filosofie a UB, Amfiteatrul Mircea Florian.

Ne vedem acolo!




luni, 10 octombrie 2011

CSR - un pic prea putin, un pic cam tarziu

Am avut saptamana trecuta o noua intalnire a Cercului de CSR. Si ce intalnire a fost! Colegul si bunul meu prieten Sorin Pop de la Asociatia Geommed din Baia Mare a acceptat sa ne fie invitat si sa ne povesteasca din experienta lui de practician in stakeholder engagement. Cred ca sunt in asentimentul tuturor celor prezenti cand spun ca Sorin ne-a dat o lectie de gandire sustenabila si ne-a facut sa ne gandim ca daca la intrarea pe piata a unei companii nu sunt prezenti la masa toti cei care conteaza, pretul social al afacerii este greu de cuantificat si usturator de platit. Am invatat si ca o data ce proiectul ia amploare se intensifica si se extinde aria stakeholderilor, iar compania trebuie educata de consultant, asa cum si comunitatea este educata de catre consultat.
In dezbatarile care au urmat interventiei lui Sorin ne-am concentrat discutiile pe relatia dintre stakeholderi si departamentele de RSC din companii.
A fost o reala placere sa avem la intalnire practicieini - atat consultanti cat si oameni din companii - care sa ne expuna viziunea lor despre CSR-ul in actiune, despre dialogurile intre partile interesate si despre modul cum omul de CSR sau consultantul educa top managementul. Opinia tuturor este ca lucrurile incep sa se schimbe in Romania si ca cei care iau deciziile vad si inteleg conceptele de grupuri imputernicite / constientizate (un aspect bine punctat de profesorul Bortun), asculta consumatorii sau comunitatile chiar daca acestia nu au intotdeauna cele mai frumoase lucruri de spus despre corporatii. Incepe sa se mijeasca un dialog real.

Marea mea temere la auzul acestor lucruri extrem de pozitive, pentru care personal militez de ani buni incoace, e ca CSR-ul vine ca un raspuns corporativ putin cam tarziu si ca acum societatea sau comunitatile nu se vor mai multumi cu asumarea unei cresteri sustenabile sau cu principii etice de afaceri. Societatea si comunitatile vor mai mult, inteleg ca vorbele corporative se pot transforma in mod real in fapt doar printr-o revolutie a sistemului. Aceasta este evolutia pe care pariez eu personal. Vom vedea daca istoria sau interesele de realegere a lui Obama vor face ca aceste nazuite legitime ale societatii si comunitatilor sa fie puse in practica - daca vom asista la o evolutie a sistemului sau la o serie de reforme dar cu o mentinere a status-quo-ului.

Atat mai vreau sa spun despre Cercul de CSR - am plecat plina de energie, entuziasm si pozitiva ca in jurul meu se intampla fapte bune.Ca ursul capitalist romanesc se trezeste din hibernare, ca companiile care vin la noi vor sa evite greselilor altor competitori, ca avem oameni in corporatii cu o constiita civica si ca ei conteza. Va multumesc dragi participanti pentru o intalnire a Cercului  de CSR care mi-a mers direct la suflet!

vineri, 30 septembrie 2011

Cercul de CSR se intalneste pe 7 octombrie!

Dragilor,

Dupa aproape 2 luni de discutii si odihna (mai ales odihna) va invit sa ne vedem la urmatoarea intalnire a Cercului de CSR.

Data: 7 octombrie 2011, ora: 17.30, locul: SNSPA, str. Povernei, nr. 6-8, sala 115 (etajul 1), Bucuresti.

Tema propusa spre dezbatere de data aceasta este: implicarea stakeholderilor in programele companiilor: de ce si cum se face. Incercam ca pana atunci sa asiguram conditiile tehnice prin care sa avem un invitat din afara Bucurestiului care a lucrat mult in acest domeniu si care ne poate impartasi din experienta acumulata.

Cititi si dati mai departe vestea!


miercuri, 28 septembrie 2011

Stop capitalismului! Ocupați Wall-Street-ul!

Acestea erau mesajele care se puteau citi azi, în cea de 11-a zi în care tineri intelectuali, cetățeni de la sate și orașe și celebrități se manifestau pașnic pe Wall-Street în Marele Măr. Azi au avut loc discuții pentru constituirea unor organizații de democrație directă. Participanții au primit consultanță de la mai marii în domeniul advocacy, formarea de rețele și acțiune directă. La ce mă refer de fapt? La o acțiune constituită prin intermediul rețelelor de socializare - atât de lăudate pentru rolul jucat în revoluțiile primăvăratice arabe - prin care cetățenii americani, sătui până peste cap de lăcomia bancherilor și speculatorilor au decis că e momentul să iasă în stradă pentru a-și recâștiga drepturile și a pune democrația în matcă. Și unde altundeva să se vadă, dacă nu în miezul, în epicentrul locației de unde a pornit cancerul speculativ - Wall Street. Pentru cine vrea mai multe detalii despre desfășurarea ostilităților, intrați pe www.occupywallst.org. Mișcării i s-au alăturat the usual suspects - Noam Chomsky, Michael Moore și actrița Susan Sarandon. Oamenii au site, comunicate de presă și o bibliotecă on site. De unde rezultă că informația și pornirea spre acțiune merg mână în mână. Cine ar fi crezut că o revoluție arabă poate fi un model pentru mișcările pro-democrație din America?
Fenomenul e interesant de urmărit din perspectiva teoriilor dinamicii de grup, din perspectiva relațiilor dintre establishment și societatea civilă, sau din perspectiva teoriilor acțiunii sociale. Dar nu numai atât. E interesat de urmărit și din perspectiva CSR. Atunci când am spus pentru prima dată că CSR este rodul mișcărilor sociale și de conștiință, un fel de exponent oficial al subculturii cultural creatives a părut că e doar o teorie a cuiva care vrea să ducă sociologia acolo unde nici etica nu răzbise înainte. În urmă cu 4 ani la un seminar al Universității din Manchester profesorul Bruce Kapferer a vorbit de forța rețelei, și deși a fost aplaudat politicos, a fost catalogat drept marginal de către ceilalți participanți. Ce bine ar fi fost dacă l-am fi ascultat, nu doar auzit!
Înclin să cred că cei care fac parte din mișcarea de ocupare a Wall-Street, deși au o motivație politică - în fond în SUA urmează niște alegeri prezidențiale foarte strânse și cu miză mare la anul - sunt animați totuși și de motive civice, care țin de creșterea responsabilității sociale a băncilor. Ei vor o creștere a reglementării pentru sistemul bancar, diferențiere strictă între instituțiile bancare ce pot paria pe starea vremii economiile și pensiile cetățenilor versus banii de buzunar ai unor miliardari ahtiați după mai mulți verzișori. Adică să se întâmple și la ei ceea ce pare a se întâmpla în vechea Europă (vezi raportul comisiei independente privind activitatea băncilor din parlamentul britanic sau luarea de poziție pe care a avut-o azi președintele CE).
Îmi face plăcere să revin în acest context la ce e, și mai ales, la ce NU e responsabilitatea socială a corporațiilor. Ce fac oamenii aceia pe străzile din sudul Manhattan-ului se cheamă CSR în acțiune. Adică militează pentru obligativitatea responsabilizării corporațiilor. Ce fac corporațiile - și de la noi și de la ei - mai plantează un pom, mai dau un fursec sau mai dotează un spital cu un aparat electronic NU este CSR. Este filantropie, e benevolență, dar nu este un comportament corporativ responsabil social DACĂ acel comportament nu vizează o conduită de afaceri generală și constant responsabilă, manifestată plenar în relația dintre companie și toți stakeholderii.
Ocuparea Wall-Street e un exemplu pentru ceea ce ar fi trebuit să fie mișcarea consumatorilor români prin care obligau băncile să le respecte drepturile în cadrul setat de Ordonanța 50 sau nereușita mișcarea de boicot a consumatorilor împotriva companiilor petroliere.
Occupy Wall Street e o atitudine ce se propagă în acest moment exponențial și în alte mari orașe americane. Sper doar că, având în vedere sintagma: când SUA strănută, Europa face guturai - să văd guturaiul răspândindu-se și la noi. Sper să văd un mega guturai, pro CSR și responsabilizare și pe plaiuri mioritice. Doar avem și noi o piață a Universității, cel puțin la fel de faimoasă!

duminică, 11 septembrie 2011

Cercul de CSR se intoarce

Dragi cititori si participanti,

Inceputul toamnei este de obicei incarcat, dar nu asa de incarcat incat sa uitam ce ne place si ce ne preocupa.
Va invit asadar sa ne gandim la teme de discutii pentru urmatoarea intalnire a cercului de CSR pe care il prognozez ca desfasurare la finalul lunii septembrie.
Va rog postati commenturi ca sa stim cam spre ce ne indreptam si sa incepem discutiile cel putin la nivel virtual pana de vedem fata in fata!


joi, 28 iulie 2011

A trecut si vremea tezei...

Am trecut si pragul sustinerii tezei de doctorat. Curat un prag, pentru ca, asa cum spunea profesorul Dobrescu, teza si sustinerea ei, apoi primirea titlului de doctor marcheaza o treapta superioara, cu impact in dezvoltarea si formarea ta academica. Te defineste ca orientare teoretica, ca intelectual. Am stat 5 ani ca sa desavarsesc lucrarea si chiar si acum cand o citesc mai gasesc cate o fraza pe care as fi putut sa o scriu altfel, o dublare de litere pe alocuri.
Pentru cei care se intreaba in ca consta sustinerea tezei de doctorat, ordinea lucrurilor (canonul) e destul de simpla - se face prezentarea de catre doctorand, se citesc documentele pregatite de referenti si coordonator (pentru fiecare candidat exista un referent din propria universitate si doi din alte universitati). Referentii pot avea intrebari de clarificare pentru candidat la care se raspunde pe loc. Apoi comisia de examinare se retrage pentru deliberare, la intoarcerea in sala se citeste un document prin care se acorda titlul de doctor si calificativul relevant - care in Romania e bine si foarte bine. Destul de lipsit de ceremonie dupa parerea mea fata de universitati din afara unde titlul se poate acorda: cum laudae, summum cum laudae sau magna cum laudae. Parca suna altfel, nu? Apoi, ca la o ceremonie de Oscar, doctorandul poate multumi pentru sprijin, pentru titlu, pentru aprecierile primite.

Eu le-am multumit coordonatorilor (profesorii Dobrescu si Mihailescu) pentru ca si-au asumat sa coordoneze o teza cu subiect de pionierat in Romania, pe o tema controversata si intr-un sub-domeniu care-si face loc abia acum in randul disciplinelor de studiu la nivel universitar - responsabilitatea sociala a corporatiilor. Le-am multumit referentilor  (dna. Adela Rogojinaru - Universitatea Bucuresti,  dl. Vasile Macoviciuc - ASE,  dl. Dumitru Bortun  - SNSPA) pentru rabdarea de a fi citit o lucrare atat de voluminoasa, dar in special i-am multumit profesorului Bortun pentru ca a fost mentorul meu intr-ale RSC-ului. In fine, le-am multumit membrilor familei mele pentru ca au sacrificat weekenduri si au facut liniste sau m-au impins de la spate sa trec la scris, constienti la fel de mult ca si mine ca e nevoie de energie si suport ca duci la bun sfarsit un asemenea proiect.

M-a bucurat sa vad in sala colegi profesori, stundeti si prieteni - e bine sa stii ca celorlalti le pasa, ca nu predici in desert si ca tema suscita interes. E bine sa stii ca poti aglutina o comunitate academica in jurul unui subiect asa de fierbinte.

Mai urmeaza ca Ministerul Educatiei sa-si dea acordul si sa elibereze patalamaua oficiala.

Mai am de facut o precizare. Am fost norocoasa sa pot scrie o teza de doctorat pe subiect care chiar ma intereseaza, care ma preocupa si care-mi pune energiile pozitive in miscare. Nu doar scriu despre asta in mediul academic, promovez RSC-ul in mediul business, imping spre activism civic ONG-urile, studentii si incerc sa am un stil de viata care respecta dreptul generatiilor viitoare de a gasi pe pamant un mediu propice pentru a trai confortabil. Am consonante cognitive si afective cu tema, cred in responsabilizarea mediului de afaceri si in capacitatea umana de a forma o societate mai buna. A vorbi despre asta mi-a dat energia sa ma asez in fiecare zi la masa si sa-mi astern gandurile, sa gasesc autorii cei mai relevanti, sa ma ridic in fata altora si sa-mi sustin punctele de vedere.

Si, asa cum spuneam in finalul tezei: "Poate că o lucrare ca aceasta se va materializa în viitor nu doar într-o analiză transversală a unui fenomen, utilă doar mediului academic, ci, în spiritul sociologiei militans, va fi promovată pentru a avea impact asupra modului în care educăm viitorii angajaţi ai companiilor româneşti, viitorii manageri sau viitorii politicieni, astfel încât să construim o cultură a responsabilităţii pentru binele nostru comun."

joi, 21 iulie 2011

A venit si vremea tezei!

Dragilor,

Luni la ora 11.30 voi sustine examenul de doctor in sociologie cu o teza avand titlul: "Responsabilitatea sociala a corporatiilor din Romania".

Locatia evenimentului este sediul SNSPA din Povernei, sala 111.

Daca aveti chef de inca o prezentare, ne intalnim acolo! :)

luni, 18 iulie 2011

Motive de mandrie!

Un comentator al postului anterior intreba: pe cand impresii de la examenul celor din anul 2 ZI. Si iata ca se facu si acel moment. O sa incep cu cea mai recenta si placuta surpriza. Proiectele celor de la anul 2 Psihologie - re-construirea / reconstituirea  experimentului lui Sugata Mitra - hole in the wall cu subiect/copii romani. Am vazut idei extraordinare, inovative, proiecte de o creativitate rara, ceea ce inseamna ca daca-i dai studentului sansa de a crea si taramul de manifestare neingradit te poti trezi uimit de rezultatele fantastice pe care le obtine.

Cronologic in ordinea corectarii lucrarilor ar fi studentii de la MRU ZI, cu niste proiecte bine ancorate in realitate, cu sesiuni de formare creative, ce mai, adevarati profesionisti gata pentru piata de formare profesionala.

Urmeaza, in ordinea cronologica, dar in nici un caz cei din urma :) studentii de la anul 2 ZI Comunicare. Ei au avut de facut un audit de CSR pentru o companie reala. Si desi au fost cam blanzi dupa parerea mea, "zaresc" printre ei viitori profesionisti pentru care chestiunile morale si de responsabilitate vor fi centrale in modul in care-si vor conduce viata si cariera.

La anul 2 ID Comunicare am gasit printre studentii cinstiti cateva eseuri ce aratau modul in care voluntariatul sau munca in folosul comunitatii le-au schimbat viata, cum i-au facut oameni integri si mai cu picioarele pe pamant.

Asadar ar trebui sa-i fie dat Cezarului ce e al Cezarului. Am si avem studenti valorosi. Facultatea noastra cladeste Oameni si-i pregateste atat cat se poate pentru viata personala si profesionala ce le sta inainte.

Jos palaria in fata lor si pumnii stransi pentru incercarile ce vin!

duminică, 10 iulie 2011

Despre scoala, examene si responsabilitate

30 dintre 60 de studenti care au optat in anul 2 ID Comunicare pentru materia Formare profesionala au copiat de pe net eseul cu care s-au prezentat la examen. Adica 50% dintre cei care au vrut sa ia examenul la aceasta materie au vrut sa o faca prin furt intelectual. Si nu le-a iesit. Azi, la reexaminare, unul dintre studenti imi spunea ca a luat ideile de pe net pentru ca el nu stia ce sa scrie. Si nu i s-a parut aiurea sa ia ce au spus altii si sa nu citeze. Poate ca situatia nu ar fi ingrozitoare daca studentilor li s-ar fi cerut o sinteza de bibliografie imposibil de gasit altundeva decat pe net. Dar nu a fost acesta cazul. Trebuia sa scrie un eseu de 600 de cuvinte cu titlul: "Consideratii personale despre..." - cu alte cuvinte ce credeau ei despre un anumit subiect, pornind de la premisa ca au citit cursul. Ma intreb cum a fost posibil ca, in aceste conditii in care studentilor li se cerea un minim de competente pentru a promova examenul, eseul reprezinta 50% din nota finala, totusi ei au considerat ca e mai bine sa copiezi. M-am gandit ca e bine ca acesti oameni sa fie pedepsiti exemplar si sa le cer exmatricularea si reactia lor pe forum a fost vehement negativa. De la atacuri la persoana si punerea sub semnul intrebarii a competentei mele ca profesor pana la ingrijorarea unora ca picand studentii voi afecta renumele facultatii si al universtitatii.
Nu-mi venea sa cred si inca mi-e greu sa-mi revin ca studentii nostri, pe care eu i-am considerat mereu superiori altora - au valorile intoarse pe dos. Intr-un mod ireversibil. Stiu ca exista solidaritate intre studenti, dar e ea totusi mai importanta decat justitia sociala, decat interesul de a promova comportamente dezirabile? Si pe forum s-a iscat o spirala a tacerii, nulitatile si anti-merituosii, furaciosii intelectuali aveau cel mai mare spor la vorba. Studentii merituosi se ascundeau si nu-si spuneau punctul de vedere. Era un razboi total intre hoti si vardist. Vardistul fiind profesorul. E o durere ca am ajuns ca profesor sa fiu controlor de eseuri. E o durere ca sunt multi studenti pe care simt ca nu pot sa-i educ, pentru care e imposibil sa doreasca sa obtina valoare adaugata de la o scoala, nu doar o diploma. Ma uit la bac. Profesorii au devenit politisti cu acte in regula, iar elevii se transforma din liceu in infractori. Cat de jos putem ajunge ca natie, daca parintii acuza profesorii si ministesul educatiei ca nu-i lasa pe copii sa copieze??? Sictir doamnelor si domnilor si puneti-va copiii la treaba. E si obligatia si responsabilitatea parintilor sa se asigure ca odorul devine un om educat si nu un infractor. Stiu ca printre profesori exista oameni care nu fac cinste profesiei de dascal. Si vad rezultatele atunci cand liceeni devin studenti. Dar eu cred ca e de datoria mea ca atunci cand plagiatorii ajung la mine sa le dau o lectie. Pur si simplu nu ma intereseaza ce fac alti colegi, ce se intampla la alte universitati, ce se intampla in alte tari - cand ajung la mine plagiatorii sunt tratati ca infractorii de drept comun. Iar la mine in gradina se face primavara cu o floare. Oricand in viata ti se poate servi o lectie. Pe care o poti repeta pana ajungi sa o inveti. A avea caracter se educa, iar scoala / universitatea trebuie sa se implice din ce in ce mai mult si in formarea de caractere. E si responsabilitatea noastra.

Astept cu interes ziua in care parintii si profesorii vor realiza ca de fapt ei sunt sistemul care educa viitoarele generatii. Sistemul educational nu este un termen abstract, suntem noi toti cei care pregatim competentele viitoarele generatii. Si e un cerc vicios: parintii trebuie sa plateasca taxe din care sa fie platiti profesorii, iar acestia la randul lor trebuie sa educe copii, tineri si adulti responsabili pentru viitor si pentru societatea din care vin. La liceu a inceput schimbarea, la facultati (acolo unde ne respectam nu la fabricile de diplome) a inceput curatenia de plagiatori si profesori decrepiti. Directia e buna. Dar avem nevoie de intariri ca sa ne mentinem traiectoria dreapta, fara schimbari de sens. Iar intarirea vine de la clientii nostri, de la faptul ca ei vor aprecia si apreciaza faptul ca te preocupa viitorul lor. Atunci sistemul o sa tina cu cei buni, nu cu pleava si hotii. Cum zicea si Eminescu, hai sa ne apucam de o selectie sociala pozitiva si chiar sa scoatem elite din scoli. Fiindca de ciurucuri m-am saturat!

vineri, 1 iulie 2011

Sfaturi pentru prezentarea de la sustinerea licentei/disertatiei

Dragi studenti,

Am primit in aceasta dimineata un email in care mi se reprosa ca am promis ca va dau cateva sugestii pentru prezentarea lucrarii in fata comisiei si ca la voi posta pe blog. Point taken si here they are :)

In fata comisiei veti avea la dispozitie maxim 10 minute pentru a va prezenta lucrarea.

Va sugerez sa aveti un power point de maxim 7 slide-uri, power point care sa fie doar suport sau ilustrare pentru speech-ul vostru.

Slide-urile trebuie sa aiba urmatoarea structura:
1- pagina de garda: sigla/nume SNSPA-FCRP, titlu, autor, coordonator etc.
2- structura lucrarii - atentie, nu cuprinsul. aici puteti spune ceva si despre teoria suport pentru cercetare
3- obiectivul cercetarii si intrebarile de cercetare
4- metodologia, grupul tinta, metode.
5,6 - rezultatele cercetarii
7- concluzii si discutii


In general prezentarea voastra trebuie sa raspunda la intrebarea: care este contributia ta personala in lucrare si ce aduce nou in cunoasterea domeniului lucrarea ta?

Tips and tricks pentru prezentare:

1. Faceti-va un speech de acasa si repetati-l. Nu va bazati pe improvizatie. Amintiti-va ca un prezentator profesionist poate improviza doar dupa ce stie pe de rost ceea ce are de spus!
2. Puteti fi intrerupte de catre unul din membrii comisiei cu intrebari suplimentare, cu cerinte de detaliere etc. Dupa ce raspundeti la intrebare reluati prezentarea de unde ati lasat-o.
3. Puteti fi intrebate despre orice lucru din lucrare, sa definiti orice termen. Nu va impcientati daca nu va amintiti definitia exacta, realizati o definitie pe loc folosind genul proxim si diferenta specifica a termenului. Trebuie sa demonstrati ca stapaniti limbajul stiintific al materiei in care veti fi licentiate.
4. Slide-urile trebuie sa fie un suport pentru speech-ul vostru si nu un text pe care sa-l cititi comisiei. Incercati pe cat posibil sa puneti grafice sau imagini, fara explicatii care sa incarce pagina. Puteti folosi mici cartonase pe care sa aveti scrise idei in cazul in care va lasa memoria :)
5. Slide-urile ar trebui sa respecte regula 4x4, adica patru cuvinte per patru randuri.
6. Indiferent ce va spune comisia, puteti sta asezate sau in picioare. Nu va sfiiti ca daca vi se spuneti sa stati jos, iar voi sunteti obisnuite sa prezentati stand in picioare, sa cereti permisiunea de a prezenta asa cum va simtiti cel mai in forma!
7.Acceptati observatiile cu retinere. E in regula, chiar recomandat sa va angajati in dialog cu membrii comisiei, dar nerecomandat sa depasiti limita bunului simt si sa aveti atitudini insolente la adresa examinatorilor. In fond fiecare dintre cei care va examineaza are cel putin doctoratul in domeniile studiate de voi sau in domenii conexe.

Am vrut sa fie un decalog, fiindca suna mai bine sa ai 10 sfaturi, dar atatea am reusit sa adun pana acum. Daca aveti intrebari, va rog sa le postati si o sa revin cu raspunsuri.

Pana atunci, spor la prezentare si bafta la sustinere. Va tin pumnii de la Istanbul!

vineri, 24 iunie 2011

Urmatoarea intalnire a cercului de CSR - 14 iulie 2011

Dragi participanti,

Va invitam la o noua intalnire a cercului de CSR, care va avea loc in 14 iulie de la ora 18.30 la SNSPA, str. Povernei, nr. 6-8.

Tema dezbaterii: Responsabilitatea in fata actionarilor vs responsabilitatea in fata stakeholderilor.

Vom avea un invitat surpriza!

Va rugam sa va confirmati prezenta aici printr-un comment sau pe facebook (Camelia Crisan sau Dumitru Bortun).

vineri, 17 iunie 2011

Intalnire pentru semnat licente si disertatii

ma puteti gasi pentru semnarea lucrarilor de absolvire in:

20 iunie - centrul NATO - str. E. Bacaloglu - sala CIC A - de la ora 10.00 la ora 14.00 (am examen asa ca va rog sa intrati dupa ce va iesi o grupa de studenti de la examinare);

24 iunie - Povernei - de la ora 12.00 la 13.00 sala 207, e examen scris asa ca intrati oricand insa cu discretie :)

Inainte de semnare, adica pe 19 iunie respectiv 23 iunie vreau sa-mi trimiteti forma finala a lucrarii in format PDF, ca sa o citesc inca o data inainte de a o nota.

Spor tuturor!

vineri, 10 iunie 2011

Cercul de CSR - sala de intalnire

Sala de intalnire pentru cercul de CSR va fi 115 bis, et. 1, cladirea Povernei a SNSPA.
Ne vedem acolo pentru discutii despre paradigmele Friedman - Chomsky.

duminică, 5 iunie 2011

Anunt pentru studentii si masteranzii pe care ii coordonez la lucrarile de absolvire

Va rog pe aceia dintre voi care mai aveti nevoie de un ultim sfat inainte de terminarea lucrarilor, sa veniti cu ceea ce considerati ca este cea mai recenta versiune FINALA a lucrarii pentru a ne intalni LUNI, 13 iunie, ora 13.00 la cancelaria FCRP din str. Povernei, nr. 6-8, Bucuresti. Va rog sa veniti cu versiunea DIGITALA a lucrarii - pe CD sau memory stick.

vineri, 27 mai 2011

Salut publicarea primului raport de CSR in format GRI din Romania

Si cine credeti ca si-a luat avant si a avut curajul sa faca asta? Nimeni altii decat cei de la BCR. Si nu numai ca l-au redactat, dar au avut si curajul sa vina cu el in fata stakeholderilor, a societatii civile si a analistilor pe etica si CSR de pe piata (atatia cati suntem) si sa dialogheze pe marginea lui.

Si asta mi-a placut, pentru ca acum, din punct de vedere al CSR avem BCR, apoi urmeaza niste locuri libere si apoi urmeaza alte banci, indiferent care sunt acelea. Temeritatea de a dialoga pe marginea unui raport, care nu e nici pe departe perfect, este admirabila din parte staff-ului BCR. Mai ales atunci cand au in sala oameni care pun intrebari ce pot fi neasteptate si incisive (asa cum mi-am facut obiceiul de a intreba eu la astfel de evenimente). Pe de alta parte, poate ca cei de la BCR se asteptau ca toata lumea sa vina si doar sa le laude efortul, ceea ce s-a intamplat - dar evident am asistat si la deschiderea cutiei Pandorei. Pentru ca atunci cand deschizi dialogul, oamenii chiar spun ce au de spus. Important e sa realizezi ca totul se intampla constructiv, pentru ca altfel luam critica personal si nu se face.

Ceea ce reprosez eu raportului CSR al BCR este faptul ca, pe CSR intern, raporteaza ca nu sunt incidente de discriminare, insa daca intri pe cel mai faimos site de whistleblowing in HR din Romania si anume www.desprefirme.com vezi ca exista probleme in companie. BCR are o politica de whistleblowing, ceea ce e bine, important e sa vezi ca acest tip de comportament nu este protejat prin legislatie nationala si deci, in justitie un whistleblower care spune ceva public despre activitatile BCR nu are nici un fel de suport.

Si da, unii reprezentanti ai companiei au luat personal critica mea si nu au inteles ca este constructiva, pentru ca apoi, stand de vorba cu una dintre persoanele care au redactat raportul, am avut sansa sa explic faptul ca masurarea unui aspect nu e corecta daca instrumentul nu e valid si fidel. Cu alte cuvinte nu poti masura greutatea cu metrul, iar rezultatul sa fie unul corect.

Organizatiile din Romania si din alte tari au nevoie de instrumente de cercetare pe care se pot baza si care le dau o imagine corecta a situatiei - pentru ca doar daca stii lacunele situatiei curente, poti face ceva pentru ameliorarea lor. Daca instrumentul tau de cercetare, gresit proiectat si folosit, iti spune ca esti ok, ai toate sansele sa crezi asta. Pentru ca e usor si pentru ca iti gadila orgoliul intr-un mod placut.

Fara sa fac din acest post un mesaj pro-domo as dori sa spun ca aceasta problema a masurarii corecte in CSR-ul intern m-a preocupat si in teza de doctorat si am reusit, cred, sa creez un instrument de masurare a respectarii drepturilor angajatilor cu un nivel mare de validitate. El va putea fi disponibil abia dupa ce voi sustine teza de doctorat. Intrebarea e: cine o sa vrea sa-l foloseasca? Cine o sa aiba curajul sa afle pe bune ce se intampla in organizatie? Fiindca un asemenea demers nu e nici usor si nici ieftin. Iar pe piata vor fi intotdeauna asa-zisi specialisti care o sa te faca sa te simti bine masurandu-te dupa nu stiu ce standarde de la Londra sau o sa-ti plateasca drumuri la Viena ca sa afli ca esti cool! Si toate asta sunt bune pentru PR, dar nu sunt corecte. Si nu-ti spun nimic constructiv despre tine.

Cred cu tarie ca si consultanta de CSR de la noi din tara trebuie sa devina profesionista si e pe cale de a fi. Asa cum spunea profesorul Bortun ieri, ne bucura faptul ca toate corporatiile se duc afara sa ia mostre de coduri de etica, dar nimeni nu ia in seama cercetarea autohtona care se misca si s-a miscat in acelasi ritm cu cea de afara. Avem un centru de etica aplicata la facultatea de filosofie, Cristi Ducu spune tuturor celor care vor sa-l auda ca expertiza exista si in Romania, si mai mult, expertiza noastra are o validitate culturala pe care un consultant de afara nu o sa poata sa ti-o ofere niciodata. Sau o sa-ti vanda iluzia ca ti-o ofera. Si pe bani grei.

Concluzia e, bravo BCR! Ati ridicat stacheta si va multumim. Atentie insa, ati deschis si cutia Pandorei. Si asta inseamna ca: o sa aveti si laudatori (pentru ca meritati) dar si critical friends (printre care ma numar). E decizia si responsabilitatea voastra pe care dintre noi vreti sa-i tineti aproape!

sâmbătă, 21 mai 2011

Prima intalnire a cercului de CSR si impresii de la CSR European Lessons

Saptamana aceasta a fost plina de CSR pentru mine. Asa cum le spuneam azi unor colegi intr-ale domeniului, o data ce esti muscat de microb, iti revii foarte greu; iar eu am luat o doza mare de microb zilele astea!
Azi s-a petrecut prima intalnire a cercului de CSR initiat la FCRP-SNSPA impreuna cu profesorul Bortun. Am discutat despre ce este CSR/RSC. A fost interesant si cred ca ar merita sa facem o cercetare la nivelul societatii, sau poate doar la nivelul societatii civile, pentru a analiza ce se intelege prin CSR la nivelul simtului comun. Perceptia asupra unui fenomen este importanta pentru a vedea modul in care oamenii il traiesc, il inteleg si il aplica. Cred ca discutia cu cei 8 participanti a fost vie si libera si m-a bucurat extrem de mult sa vad interesul cu care ne-am aprins pur si simplu in discutii. Formatul viitor va fi bazat pe lecturarea unor texte si apoi discutarea lor. Pentru viitoarea intalnire (in cazul in care sunt si alti amatori) vom discuta 3 autori din 2 paradigme diferite: Milton Friedman, Joel Bakan si Noam Chomsky. Ora si locatia intalnirii vor fi postate atat aici pe blog cat si pe paginile noastre de facebook.

Marti si miercuri am participat la invitatia lui Dragos Dehelean la evenimentul CSR European Lessons. Si mi-a placut foarte mult. Formatul tip discutii in plen si-a atins obiectivul - adica a permis ONG-urilor first hand experience si interactiune nemijlocita cu greii de CSR de prin corporatiile de la noi si din UE. Mi-a placut ca discutiile au fost animate - am avut si intrebari tip milogeala din partea unor reprezentanti de ONG-uri (care doreau donatii sau finantari de proiecte in sala direct), am avut si intrebari de tipul "nu-i asa ca ceea ce faceti e minunat?", intrebari de clarificare, dar si - favoritele mele - intrebarile tintite care nu doar cereau explicatii ci cereau lamuriri si atrageau atentia asupra unor discrepante dintre vorbe si fapte. Ca de exemplu: atunci cand CEO de la Carlsberg UK a spus ca CSR la ei inseamna reducerea amprentei de carbon si a consumului de apa, CEO-ul de la Erste Foundation l-a intrebat daca in politicile lor de CSR intra si certificarea provenientei hameiului pentru bere. Aici domnul Scheps de la Carlsberg a cam scaldat-o. Poate nu stia sau poate ca nu fac asta, ceea ce nu e ok daca te pretinzi companie responsabila social. Reiterez faptul ca CSR nu inseamna sa fii campion doar la o dimensiune a afacerii, ci trebuie sa iei in calcul tot ansamblul de factori prin care ii afectezi pe ceilalti - mediu, consumatori, comunitati.
O alta intrebare cu greutate a fost cea adresata de John Aston (AstonEco) reprezentantului Erste Foundation (care este actionar al Erste Bank, respectiv BCR). John voia sa stie de ce in Romania costul creditului bancar, costul capitalului imprumutat in general, e mai mare decat in alte tari din UE. In fond si la urma urmei ar trebui sa fie invers. Domnul de la Erste Foundation s-a scuzat ca nu stie prea multe despre operatiunile concrete ale grupului, totusi din punctul de vedere al serviciilor bancare romanesti, raspunsul lui n-a fost deloc incarcat de CSR.
Ar mai fi si altele, de exemplu Petrom ne-a spus cat de implicati le sunt angajatii in proiectele de mediu, un fapt admirabil avand in vedere apatia generalizata a natiei. Insa nu ne-a satisfacut curiozitatea cu fapte concrete atunci cand am intrebat daca compania a invatat vreo lectie, si care ar fi aceasta, din boicotul impotriva companiilor petroliere initiat in Romania anul acesta.

E imbucurator ca se intampla lucruri bune. E imbucurator ca marile companii isi aduna curajul si se aseaza la discutii oneste cu societatea civila. E imbucurator ca dialogul intre organizatii si companii se face direct si cu asumarea raspunderii pentru succese si esecuri. Avem in continuare mult green washing, mult PR prezentat drept CSR, putina masurare a impactului unor initiative (vezi Umbrela Verde despre care nici pana azi nu am inteles ce naiba inseamna in afara de o campanie de comunicare cu multe stikere verzi). Dar avem si actionari care inteleg rostul initiativelor sustenabile. M-a impresionat a afirmatie din parte CEO de la Carlsberg care ne spune verde in fata ca acele companii care se gandesc doar la profit pot sa-si ia la revedere de la existenta pe piata.
Adica e de bine fiindca se pare ca si sus la zeii afacerilor, lumea incepe incet sa se schimbe, sa se mai inverzeasca.

Multumesc Selenis si www.responsabilitatesociala.ro pentru un eveniment foarte tare!

luni, 16 mai 2011

Cercul de CSR detalii importante

Dragi urmaritori de blog :)

as dori sa va anunt ca in urma armonizarii programului meu cu cel al profesorului Bortun va propunem sa ne intalnim pentru prima discutie a Cercului de CSR - Sambata, 21 mai, la ora 13.00 la SNSPA - sediul din Str. Povernei, nr. 6-8.

Va rog sa confirmati cati dintre voi puteti veni ca sa stim ce sala vom avea pentru discutii.

Confirmarea se va face aici pe blog, postand un comment in acest sens.

Asa cum ati vazut, tema discutiei ramane CE ESTE CSR/RSC - tema aleasa in mod democratic in urma sondajului de pe site.

Va asteptam cu interes atat eu cat si profesorul Bortun.

sâmbătă, 14 mai 2011

Apel la boicot fata de KFC!

Aveti in link-ul de mai jos un apel la boicot pentru produsele KFC! Se pare ca toti consilierii pe CSR au recomandat ca compania sa nu mai creasca si ucida animalele cu cruzime. Insa dorinta de profit si nepasarea au condus spre perpetuarea acestor practici.

Eu va indemn sa-i pedepsim si sa nu mai cumparam de la ei. Motivele pe larg in link:

http://www.kentuckyfriedcruelty.com/index.asp

marți, 3 mai 2011

Cercul de CSR se intoarce

Am asteptat ceva vreme pana cand am venit cu informatii proaspete despre cercul de CSR pe care-l propuneam in postul anterior, pentru ca voiam sa vad daca exista interes din partea cititorilor, studentilor sau masteranzilor.
Si, ei bine, exista!
Nu doar ca exista interes, dar lumea de abia asteapta sa ne punem pe treaba.
Motivatiile sunt multiple: de la a ne gasi ca trib si a ne incuraja in cercetarea fenomenului, curiozitate pura, suport in realizarea licentei sau disertatiei, aglutinarea unei retele de activisti... you name it.

Partea buna este ca am hotarat si intervalul in care sa avem prima intalnire de constituire, saptamana 16-20 mai. Vom comunica locatia si data exacta pana la finalul saptamanii.


De asemenea as dori sa supun votului vostru care ar trebui sa fie temele de discutie ale primei intruniri. Ele vor face obiectul unui poll, situat in partea dreapta a acestui text.


Asadar, revin cu detalii si va multumesc pentru interes.

joi, 24 martie 2011

Cercul de CSR

De la inceputul acestui semestru predau cursul de CSR la anul 2 FCRP. De putine ori m-am simtit asa de implinita in cariera de profesor. Simt nu doar ca discutam despre subiecte sensibile, fundamentale sau puternic incarcate emotional ci si ca acest gen de dezbateri sunt necesare in perioada istorica pe care o traversam. Dat fiind ca am fost invitata sa conferentiez despre CSR si de catre alti colegi de la diverse masterate de la FCRP am ajuns la concluzia ca interesul pentru domeniu este mare si, mai ales, mi-a fost dat sa vad ca unii dintre studentii nostri sunt cel putin egalii nostri intr-ale culturii CSR. Asa incat, dupa o discutie destul de sumara cu dl. profesor Bortun, am decis sa mosim impreuna CERCUL DE CSR.

Cercul va fi deschis tuturor studentilor FCRP sau SNSPA precum si altor intelectuali din Bucuresti sau din tara care doresc sa afle mai multe informatii si sa fie implicati in dezbaterile academice sau practice fundamentale pentru acest domeniu.

Va rugam sa ne scrieti aici pe blog sau sa ne contactati pe email sau pe facebook pentru a va arata interesul.

Nu exista costuri pentru apartenenta la acest cerc, conteaza doar interesul pentru domeniu.

Intalnirile se vor desfasura sub forma de dezbateri inter pares pe subiecte de interes comun sau pe acele teme care sunt cele mai fierbinti in lume in aceasta arie.

Vom reveni cu amanunte si cu detalii organizatorice in curand.

Important e sa stiti ca aceia care vor sa aiba un alt fel de voce in spatiul public, aceia care doresc o alternativa la teoriile capitalismului mainstream sau aceia care incearca sa construiasca o alta viziune a dezvoltarii pentru comunitati si organizatii isi pot gasi aici tribul cu preocupari similare.

miercuri, 16 februarie 2011

Provocare de la www.responsabilitatesociala.ro

Am gasit pe site-ul www.responsabilitatesociala.ro urmatoarea provocare:
Daca ai un blog, te invitam sa scrii un post, in care sa raspunzi la cele 4 intrebari de mai jos:
1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?
2. In ce masura marile companii au raspuns in 2010 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate? (te poti referi atat la ce au facut bine, cat si la ce au facut gresit sau la ce nu au facut, desi ar fi trebuit)
3. Ce asteptari ai de la companii in privinta responsabilitatii sociale pentru 2011? (te poti referi la: cauzele pe care ar trebui sa le sustina, modul in care ar trebui sa o faca, modul in care ar trebui sa comunice despre asta etc.)
4. Ce esti dispus sa faci pentru a le stimula pe companii, in special pe cele de la care cumperi, sa fie mai responsabile in 2011? (in contextul crizei economice, ne intereseaza daca tu personal esti dispus sa recompensezi companiile care se vor implica in rezolvarea unor probleme sociale importante sau sa le sanctionezi pe cele care nu o vor face).


Asa ca am decis sa ridic manusa si sa incep a scrie.

1. Aici am un singur nume si el se datoreaza mai mult initiativelor pe care respectiva companie le are in afara. In plus este vorba de un model de business bazat pe sustenaibilitate, inovatie si transmiterea lui catre partenerii cu care lucreaza compania respectiva. Am si date din interiorul companiei - adica direct de la "firul ierbii" cum ca viata nu e grea, cultura organizationala nu e falsa si urat mirositoare ci din contra, una in care temele comportamentului civic organizational se regasesc cu prisosinta. De asemenea, o sa vedeti rar reprezentantii companiei batandu-se cu pumnul in piept referitor la ceea ce fac. Hai, nu mai tin pe nimeni pe jar, e vorba de IBM. Recunosc ca pe un loc doi as fi pus Banca Transilvania, care a aratat ca face lucruri interesante, insa am intrat apoi pe www.desprefirme.com si am vazut ca nu merita nominalizarea.
2. Cat priveste asteptarile mele de la companii, ei bine, referitor la ce se intampla in Romania, eu am setat un prag destul de jos. Stiu ca responsabilitatea se invata greu. A fost bine ca cu toate ca am trecut si trecem printr-o criza, companiile au continuat sa se promoveze cu teme de responsabilitate sociala, adica au continuat marketingul social. E bine pentru prestigiu si imagine si uneori ONG-urile sau diverse cauze primesc sustinere financiara. Ce nu mi-a placut este ca nu am gasit nici o companie care sa treaca la un stadiu mai inalt al maturizarii pe CSR. Ordonanta 50 ar fi fost de exemplu un prilej extraordinar pentru banci de a se sparge situatia de oligopol. In Olanda, o banca mica pe nume Triodos Bank le-a dat la gioale celorlalti mari jucatori si le-a luat mare parte din clienti, pentru ca a hotarat sa devina mai putin lacoma, mai responsabila, cu comisioane care nu omoara oameni sau ii lasa fara acoperis. Sunt cumva dezamagita ca pe companiile noastre criza le-a facut sa fie mai zgarcite si le-a pus ochelari de cal, in loc sa vada oportunitatile sustenabilitatii. Cei mai vinovati sunt managerii - aceiasi vechili fara viziune dar si guvernarea care in Romania nu poate reglementa piata pentru a proteja cetateanul.
3. Din nou pentru 2011 am asteptari putine. Mi-as dori insa ca in domenii cheie, vezi banci, telecomunicatii, servicii sa avem niste free rideri - companii care sparg oligopolurile si vin cu solutii inovative si responsabile. Mi-as dori ca Orange si Vodafone sa plateasca amenda pentru concurenta neloiala, sa vad ca agricultura organica ia avant si, o dorinta legata de domeniul meu de activitate, mi-as dori mai multe cercetari serioase, chiar investigatii. O presa sau o blogarime care cand scrie ceva, sa o faca cu mai multa integritate si sa verifice, sa spuna si ce e bun si ce mai e de imbunatatit; nu doar sa preamareasca o companie care le-a aruncat 10 euro ca sponsorizare.
4. Ceea ce sunt dispusa sa fac si voi face in continuare este sa le raman companiilor un CRITICAL FRIEND. Ceea ce inseamna ca sunt dispusa sa ies inainte cu exemple pozitive, dupa un audit serios si, likewise, sa arunc cu cenusa in directia acelor care incearca sa ne imbete cu apa rece.

Cam asta fuse analiza. Dintr-o rasuflare....

miercuri, 2 februarie 2011

Lebada neagra - o strutzo-camila?

Am vazut cinefili extaziati atat de pelicula "Lebada neagra" cat si de prestatia lui Natalie Portman - protagonista filmului. Am vazut-o pe Portman in mai toate filmele ce s-au difuzat pe la noi, inclusiv Closer. Recunosc ca in ciuda cvasi unanimitatii in aprecierea performantei ei artistice pe mine nu m-a impresionat deloc nici interpretarea si nici scenariul filmului, adaptat pentru Hollywood. O mama obsedata isi impinge fiica sa devina compulsiv-obsesiva. Ea e balerina si deci in competitie pentru rolul vietii ei. Ca urmare se strica la cap si cumva isi sinucide un sine ca sa scoata la iveala raul ce a existat mereu in ea. Recunosc insa ca daca filmul s-ar fi facut cu actori francezi sau s-ar fi vorbit in franceza, as fi fost extaziata. Mi se pare ca incercarea de a pune in scena o drama de asemenea profunzime de catre Hollywood e o incercare nereusita. Portman e ok, insa nu e stralucitoare. Marion Cotillard ar fi putut sa faca o balerina realista in acest rol.
Cat despre ce mi-a placut, pot spune cu mana pe inima: King's Speech. Si nu Colin Firth cat Geoffrey Rush. Umorul englezesc la el acasa, bascalierea fina a monarhiei facuta exact cat trebuie. Ce mai, in opinia mea un candidat serios pentru unul dintre cele mai bune filme ale acesui an!

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Echilibrul intre munca si viata privata

In acest weekend mi-am redescoperit placerea petrecerii timpului liber fara sa ma simt vinovata pentru asta. Distractie fara vinovatie. Si mi-am dat seama ca de la inceputul intrarii mele pe piata muncii mi-am produs o auto-conditionare, si am ajuns sa petrec aproape fiecare moment dintre doua de loisir citind ceva pentru job, scriind ceva pentru job, dand telefoane legate de job...cumva iti gasesti mereu cate ceva de munca, mai ales daca insisti.
La mine e si mai interesant faptul pentru ca sunt un avocat de neinduplecat al echilibrului dintre munca si viata privata - cred cu tarie ca nu suntem facuti sa muncim tot timpul si, mai ales, cred ca momentele de deconectare totala dintre concedii sunt la fel de necesare ca munca sa fie eficienta. Cu toate acestea, asa cum croitorul nu are haine sau cizmarul n-are cizme, m-am trezit aproape tot timpul muncind pentru inca un obiectiv, pentru inca un proiect. Pana cand mi-am spus ca asta e modul normal de a trai. And I was /am wrong!
Din cercetarea facuta pentru teza mea de doctorat a reiesit ca aproape 400 de oameni din Romania, dintre cei cercetati de mine, considera ca dreptul cel mai des incalcat de angajatori este cel la echilibrul dintre munca si viata privata. Am un feeling ca noul Cod al Muncii nu va face decat sa accentueze aceste probleme in companiile din Romania. Si mai am un feeling - ca noi romanii muncim mult si prost, ca nu avem nici ethosul muncii si nici sisteme de management performante care sa ne permita sa facem la job exact munca pentru care am fost platiti, iar atunci cand terminam programul sa intram plenar in lumea noastra privata. In plus, cred ca psihologic nu ne putem desprinde de ceea ce facem, multora dintre noi ceea ce facem ne da sensul existentei, am ajuns sa fim ceea ce facem. Ar merita ca un masterand sau un student sa faca o cercetare in acest sens...e doar o propunere.
Pana atunci, intrerup acest moment de auto-reflectie, pentru a ma deda plenar plimbarilor pe partie, patinajului si vinului rosu fiert! Ne mai auzim de luni incolo :)

marți, 18 ianuarie 2011

Brandul de angajator si CSR-ul

Pregatesc pentru maine o prezentare pe care o voi sustine in fata studentilor de la Masteratul de Brand management si comunicare corporatista (cred), ca invitata a colegului Rares Mocanu. Subiectul este relatia dintre CSR si brandul companiei. Sper ca va fi interesant pentru masteranzii nostri sa descalceasca itele foarte complexe ale relatiei dintre cele doua concepte.

In alta ordine de idei, cred ca de brandul de angajator s-a facut mare tapaj in Romania, s-au facut chiar si cercetari de catre o revista, ce incerca sa determine care sunt angajatorii de top ai Romaniei, cei de care angajatii sunt cei mai multumiti. Parca doi ani la rand, cand am vazut rezultatele, au iesit companii din industria farma. Interesant e faptul ca in general companiile farma sunt percepute peste tot in lume drept campioni ai lipsei de transparenta, preocupate de a de-reglementa cat mai mult piata, de descoperirea unor leacuri ridicole in dauna unora pentru maladii serioase. In aceeasi nota imi spunea si o participanta din SUA la Congresul EUPRERA, ca ea a lucrat multi ani pentru o companie care avea politici de CSR ireprosabile - atat in relatiile cu stakeholderii interni cat si cu cei externi. Era preocupata la cel mai inalt nivel pana si de bunastarea angajatilor. Singura problema era ca acea companie din Huston, Texas producea armament. In rest totul era ok.

Cred, dincolo de orice, ca orice brand de angajator nu poate inlocui caracterul si valorile personale ale individului si ca mai inainte de toate trebuie sa vezi daca exista o suprapunere intre "resonul" tau de a fi, Weltanschaung-ul tau si, respectiv, misiunea pentru care exista pe piata compania unde doresti sa te angajezi. Altfel, nu conteaza nici un brand.

Scriu asta aici acum pentru ca e un aspect crucial si, poate maine, in focurile discutiilor, ne va scapa abordarea acestui subiect. Asa ca e vorba de un back-up copy, fiindca, nu-i asa...scripta manent!

duminică, 9 ianuarie 2011

Cat de vicleana e globalizarea?

Un An Nou bun tuturor celor ce urmaresc blogul. Urare care indeplineste si rolul de mea culpa, fiindca timpul limitat nu mi-a permis sa mai postez ceva semnificati de ceva vreme. Revin insa azi cu o un review de carte pe care tocmai am terminat-o de lecturat. E vorba de Viclenia globalizarii. Asaltul asupra puterii americane, scrisa de profesorul Paul Dobrescu, aparuta in 2010 la Institutul European.
Recomand cu caldura sa cititi aceasta carte. In ultima vreme am avut ocazia sa vad tot felul de lucrari scrise despre criza economica, efectele ei, capitalismul si transformarile lui, inclusiv o carte de Ian Bremmer care se cheama: The End of Free Market, aparuta tot in 2010. Daca la Bremmer recunosc stilul neocon, vocea panicarda a celor de la Fox News, a sustinatorilor tip rednecks care ne spun in continuare ca SUA sunt pe val, am gasit in schimb la prof. Dobrescu o analiza extrem de pertinenta. Dl. Dobrescu are avantajul omului care vede situatia internationala din perspectiva celei de-a treia culturi. Se poate citi printre randuri atat admiratia pentru SUA si puterea lor economica, inovatia care-i tine inca in topul tarilor dezvoltate, dar tristetea ca o clasa politica aproape iresponsabila, incuiata in turnul de fildes al propriei suprematii si opaca fata de schimbari cum au fost neoconii, a condus tara spre aproape un dezastru financiar. E trist si faptul ca perspectiva de redresare nu se intrevede fara sacrificii majore sau intr-un orizont temporal scurt. Pe de alta parte se vede si admiratia fata de noul dragon asiatic, catre prefacerile si ritmul lor ametitor din China contemporana.
In acelasi timp, autorul da un meritat sut in dos constructiei europene, lipsei de solidaritate a statelor puternice ale UE fata de o politica energetica comuna si salvgardarea unilaterala a intereselor pe prietenii geo-strategice.
Se analizeaza de asemenea si rolul pe care l-au jucat corporatiile multinationale mai intai in lobby-ul puternic pentru dereglementare, in globalizare si apoi in criza financiara. De asemenea dl. Dobrescu consacra un sub-capitol noilor corporatii de stat chineze.
Recomand citirea cartii mai ales pentru aceia care cred ca inteleg pe de-antregul hatisul lumii in care traiesc. De fapt, cu atat mai mult acelora le recomand sa citeasca aceasta carte, vor avea surprize.
Eu m-am simtit la final mult mai bine informata, insa cu o mare frustrare referitoare la Romania si rolul ei, la faptul ca mi s-a confirmat din nou ca nu contam pe nicaieri, ca liderii nostri politici au mare grija sa nici nu contam.
Mi se pare aiuritor ce clasa politica iresponsabila avem. Si desi nu sunt un sustinator a lui Basescu, as dori totusi sa remarc faptul ca a avut o pozitie de responsabilitate politica atunci cand a declarat ca centrala de la Cernavoda se va face cu punerea in valoare a ceea ce produce industria nationala. Din pacate n-a rezistat sa nu dea cu mucii-n fasole si sa intre in mocirla cu Felix si Porumbelu'.
Ca sa inchei in spiritul in care am inceput, in cartea dlui Dobrescu se spune ca in China primul ministru iese in media o singura data pe an. Explicatia e ca in rest omul e ocupat cu conducerea tarii. Doamne ce bine ar fi daca si la noi le-am vedea mutrele mai rar, daca s-ar tine de treaba si cand ne-ar comunica ceva ar fi cu substanta.
Hai bine ne-am regasit!