CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


duminică, 11 iulie 2010

Experienta americana

Am stat 2 saptamani in SUA si dupa venira mi-a luat cateva zile sa decantez experienta inainte de a scrie. Asa cum am simtit inca din aeroport, America e o alta tara, stiu ca suna stupid, insa in ciuda familiaritatii limbii engleze pe care o auzi in jur, asta e tot - aici se opresc similaritatile cu ceea ce am mai vazut in Europa sau Anglia. E iarasi important de mentionat ca in America nu e ca prin filme. Nu sunt baieti cu gun-uri la fiecare colt de strada sau homeless-i pe toate gardurile - desi sunt mai multi decat ma asteptam. O sa incep cu ce nu mi-a placut: e o tara in care orasele sunt murdare, atat DC cat si New York-ul sunt pline de jeg - si in centru si la periferie si, in plus, este o tara cu oameni foarte prost imbracati. Au incercat sa-mi spuna amici ca asta e stilul american - adica fara nici o umbra de stil, insa, impresia mea a fost ca acei oameni - in ciuda diversitatii ofertei de haine din magazine - se imbraca guvernati de "comod" adica foarte prost. Chiar daca vrei sa te imbraci comod, poti sa o faci cu stil. Pentru un european care merge prima data, senzatia de mozaic cultural a Americii e stranie. Mi s-a mai intamplat sa am un soc cultural doar cand am fost prima data in Anglia si cand de la intrarea in tara si pana la hotel nu am avut de a face decat cu oameni de alte culori, etniii sau rase decat cea alba. Asa a fost si aici. Dupa ce vii dintr-o Romanie alba si neobisnuita cu diversitatea (noi avem doar tigani si unguri si multi dintre ei traiesc in zone destul de clar delimitate teritorial) si intri intr-o lume in care vezi oameni de toate felurile, etniile si rasele bine integrati iti dai seama ca se poate. Mi s-a spus ca in sudul SUA nu e ca in nord, ca acolo inca mai exista un tip tacut de segregare, insa ceea ce am vazut in nord mi s-a parut prea bun ca sa fie adevarat. Si totusi era adevarat. Oamenii sunt integrati de a treia cultura, ceea ce propune ca idee Ruth Useem si functioneaza excelent. Aproape nici unul dintre colegii mei nu era casatorit cu un cetatean american care sa aiba acelasi mediu de provenienta. Multi dintre ei chiar avea sotii, respectivi soti din spatii culturale extrem de indepartate: Rusia, Ucraina, Iran. Si interesant era faptul ca traiau in armonie. Asta mi-a placut in SUA - diversitatea si acceptarea ei. Incepand de la biserici si culte pe care poti doar sa ti le imaginezi pana la cele mai exotice combinatii matrimoniale. Si mi-a mai placut ceva - orasul care nu doarme niciodata, marele mar - New Yorkul. In New York recunosti turistii pentru ca marea lor majoritate merg cu capul in sus, incercand sa atinga cu privirea varful zgarie-norilor. Am vazut marea majoritate a atractiilor turistice si uneori e mai cool decat la televizor :). Referitor la viata culturala, n-am cuvinte, de fapt s-a putut remarca asta din postul anterior.
Am descoperit insa si capitalismul american. Exista ceva ce comunitatile americane au reusit sa smulga corporatiilor - grija fata de client. Cred ca nicaieri nu am vazut mai multe drepturi ale clientilor ca acolo, iar asta responsabilizeaza companiile sa ofere produse bune calitativ si competitive ca pret. La fiecare santier de constructii scrie in engleza si spaniola numarul de telefon la care putea apela oricine pentru a reclama abuzuri in safety and security, iar acolo nu se deplaseaza inspectoratul teritorial de munca ci un singur organism local, care da si amenda si iti poate inchide si afacerea.
Oamenii au o singura relatie cu statul - isi platesc taxele, in rest rejecteaza amestecul guvernului in orice ar avea de a face cu viata lor. In DC, in loc sa astepte implicarea consiliului local, oamenii din cartierul Adams Morgan au hotarat sa-si faca propriile reguli de guvernare, de intr-ajutorare si de protectie. Motivul nu a fost grija fata de altii ci faptul ca, devenind un cartier rau famat, pretul proprietatilor lor ar fi putut scadea - dar au avut puterea sa transforme un interes individual in unul comunitar si, mai mult, sa se asigure ca ceea ce au hotarat este pus in practica. Nici nu-mi pot imagina asa ceva in Romania unde nu poti aduce doi oameni sa agreeze asupra unui lucru, darmite un sat sau un cartier.
In fine, multe dintre comportamentele dezirabile social si cresterea capitalului social nu sunt motivate de incredibila natura umana ci de legea care te snopeste - si la buzunar si la privarea de libertati - daca o incalci. Solidaritatea americana e una de casta, ai cartiere rau famate prin care nu treci si ai cartiere in care e o placere sa stai. Unde e bine e bine, unde nu, nu. Polarizarea sociala exista, insa e mai putin vizibila pentru ca ai o imensa clasa de mijloc care traieste destul de bine - vorba unui clasic in viata. Am cunoscut si romani in SUA, insa despre asta in episodul urmator.

2 comentarii:

bhuttu spunea...

safety and security = siguranta si securitate (a muncii), sau doar securitatea muncii.
sa agreeze = sa se puna de acord

Romgleza? Stiu ca e o tentatie mare uneori, mai ales cand creierul nu e la 100%, dar e buna? Doar o intrebare, nimic malitios.

Camelia Crisan spunea...

Pe faza ca intotdeauna :) Mersi de semnal, insa n-am ce face, asta e stilul meu bloggeristic.