CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


luni, 19 iulie 2010

Diaspora romaneasca

Tin minte ca acum ceva vreme am jucat cu cativa participanti la un training Mima. Eram colega de echipa a unei participante care trebuia sa mimeze cuvantul DIASPORA si mi-a fost imposibil sa ghicesc oricat s-a straduit biata fata. In America insa am si avut sansa sa cunosc cativa membri ai acestei categorii aparte: membrii ai diasporei. Concetateni de-ai nostri care nu si-au putut implini destinul aici si si-au urmarit visele in alta parte. Sunt oameni pe care, ca si mimarea cuvantului, nu-i pot intelege, desi ma straduiesc. Am vazut romani in SUA cu o conceptie asa de eronata referitoare la ce se intampla in tara, incat mi se parea ca nu aud bine. Unul dintre ei imi spunea ca venit in Romania intr-un restaurant de fitze de aici i s-a adus un meniu in engleza, motiv pentru care s-a sborsit la chelner spunanda-i ca el e in Romania, deci trebuie sa i se prezinte un meniu in romaneste. Altul ne spunea mie si unei colege despre istoria Romaniei, invatata trunchiat pe vremea comunismului si nu intelegea sa accepte ca acum nici un manual nu mai preda la fel respectiva chestiune. In plus, ni se spunea ca sapunurile, sampoanele si pastele de dinti facute in/pentru Romania sunt mai slabe calitativ decat cele din SUA, deci noi suntem mai fraieri, ei mai cool. Asta o admit, marfurile facute de producatorii mari pentru pietele emergente sunt mai proaste calitativ sau mai diluate decat acelea pentru pietele vestice ceea ce ar trebui sa-i faca pe consumatorii romani sa le toarne in capetele producatorilor sau importatorilor. Pentru asta mai asteptam inca putin... sa dea in foc mamaliga noastra proverbiala.

Am constatat insa ceva mai interesant, si asta mi-a revelat dupa o discutie cu profesorul Bortun. In general cei care au imigrat din Romania au trecut prin niste greutati incredibile, indiferent cum au plecat din tara. Se afla intr-o tara unde trebuie sa lupte cu o noua identitate. Sunt nimeni acolo unde sunt, poate nu chiar nimeni, dar ai nimanui. Au indurat mult pentru a ajunge la un nivel de bunastare pe care l-ar fi avut in cele din urma si in Romania, poate in aceleasi conditii de suferinta - interesant este insa ca in tara n-ar fi fost dispusi sa inghita acele umilinte. Si acum, generatia mea sau urmatoarele, le dau peste nas si le spun, ca la nivelul la care au ajuns acolo, era posibil si visul romanesc. Distrugi un referential si calci in picioare un statut pe care oamenii si l-au auto-faurit.

In conditiile de azi, ii inteleg pe romanii care vor sa plece din tara, dar doar pentru munca, nu de tot. Nu inteleg nevoia de desprindere totala, de rupere cu trecutul. Cu atat mai mult cu cat este o inselatorie de cele mai multe ori. Te gasesti suspendat intre doua lumi, si nici una nu e a ta in mod real.

Desigur, toti membrii diasporei noastre se plang de ceilalti si li se pare legitim sa fie tratati diferit doar pentru ca au imigrat din tara. Cineva ar trebui sa le spuna ca a emigra si a te stabili altundeva nu e un merit, e o alegere, iar consecintele ei trebuie suportate. E proasta si perceptia celor din tara: vai saracii aia care au emigrat, ce greu le e lor acolo. Ei bine, au ales-o. Nu i-a obligat nimeni. Nu e un merit. E o stare de fapt. Asadar e nevoie ca si dincoace si dincolo de granita sa ne reglam perceptiile si raportarea. Am vazut familii de capsunari care vin in tara in vacanta si nu stiu cum sa strige in gura mare, mai tare ca fac bani in afara tarii si acum au si ei. Foarte bine, sa fie primit. Succes in continuare si sanatate. Asta nu inseamna ca la venirea in tara trebuie sa uiti buna cuviinta, normele de politete sau sa te comporti ca un tigan care abia a descoperit apa calda, sa injosesti restul lumii ca n-are bani din agricultura sau ca sunt fraieri ca stau aici. E o chestiune de alegere si prioritati. Tuturor celor care procedeaza asa, din tara sau aiurea, le-as lua taxa pe nesimtire!

Si acum sa revenim la cunoscuta lipsa de solidaritate a romanilor din diaspora. Ea exista si nu inteleg de ce ne miram. Ea exista si in tara, romanii n-au capital social, nici solidaritate comunitara - doar forme ale solidaritatii de clan. Cum e aici e si acolo. De ce ne asteptam sa apara in afara ceea ce nu avem nici inauntru, nu inteleg. Sunt convinsa ca daca am gasi in tara un ideal care sa ne uneasca s-ar vedea acelasi lucru si la diaspora noastra, dar atata timp cat suntem o natie de dezbinati si n-avem nici macar un lucru elementar care sa ne adune, nu sunt sperante nici pentru concetatenii nostri plecati.

Cu alte cuvinte, situatia e complexa si mai trebuie sa treaca ceva vreme pana cand se va educa lumea. Noroc ca vin din urma generatiile pe care nu le mai intereseaza si pentru care e normal sa faci studii afara, avand sansa ca prin aceasta experienta sa inteleaga falsitatea, superficialitatea si cabotinismul altora - poate atunci vor aprecia vorba dura si directa a romanilor sau vorba aia, din Africa din Africa, da' de-acui?

Niciun comentariu: