CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


marți, 11 mai 2010

Life will go on!

De vreo 2 zile mă obsedează melodia omonimă titlului pe care o cântă Chris Isaak. Mă obsedează mai degrabă pentru că îmi induce o stare de dulce melancolie. Chiar așa, dulce melancolie. Și mă gândesc cum suntem aproape tâmpește programați să fim fericiți cu orice preț. Cum devii socialmente indezirabil dacă arăți cea mai mică urmă de tristețe. Cum dacă, doamne ferește, se întâmplă ca pentru o perioadă a vieții tale să fii singur sau depresiv, te evită toți prietenii - fiindcă proiectezi în jurul tău o aură grea. Nu vrem suferință în cercul nostru de prieteni, la serviciu sau pe stradă. Nu arunc doar mănușa, recunosc că și eu sunt așa uneori. De aceea nu mă uit la emisiuni gen știrile de la ora 5 sau schimb canalul atunci când ni se prezintă cazuri ale unor oameni loviți de mașini, de hoți, morți de beți și violenți șamd. Asta e scursura umană, acest gen de manifestări te aruncă în butoiul de deznădejde. Vrei atunci doar să închizi ușa și să-ți blestemi nația.
Nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre întoarecerea și acceptarea paletei de atitudini reprezentate de normalitate, indiferent care e perspectiva teoriei de personalitate din care analizezi individul. Nu e nimic rău să fii trist din când în când, nu e nimic rău să fii nostalgic - e de rău dacă asta e singura stare în care te găsești în permanență.
La finalul anului trecut am cunoscut într-o cochetă cafenea din Florența un domn cu care am intrat în vorba la o bere. Și care ne-a spus mie și prietenului meu că totul în viață e ciclic, că după 7 ani de prosperitate vor veni 7 ani de sărăcie. Ne-a mărturisit și din care pildă biblică a tras această concluzie. La români nu se respectă cifra, că noi nu prea am avut 7 ani de prosperitate...am un sentiment însă că vor veni mai mult de 7 ani de sărăcie. În vestul civilizat apologeții CSR-ului spun că această criză este o oportunitate nesperată pentru ca fiecare dintre noi să-și reevalueze valorile, atitudinile față de comunitate și față se semeni. Introduc în categoria celor care trebuie să-și reconsidere pozițiile, evident, și companiile pentru care aceste timpuri ar trebui sa fie nimic altceva decât o reașezare a culturii, e ethosului muncii, a motivului pentru care ele există și servesc pe piață. Știu și companii care chiar au început să facă asta - unele din proprie inițiativă, altele pentru că se așteaptă la măsuri de retorsiune ferme din partea statelor naționale prin agențiile de reglementare.
În tot acest marasm, în România scădem salarii și pensii. Din noi tratăm efectul și nu cauza. Și asta mă face să trec de la dulcea melancolie la marea tristețe. Și de asemenea mă văd nevoită să împărtășesc cu voi mesajul de pe tricoul pe care-l port în această dimineață, tricou cumpărat la începutul acestui an din Atena. Mesajul sună așa: ”I dont need sex. My government fucks me every day!” Or fi aflat grecii ceva... dar noi știam asta de mai demult.

2 comentarii:

Rip_tide spunea...

Io mama! Ever thought of killing yerself? Cheer up! Ever considered that it might be DANGEROUS to be...normal in such a fucked up world?
Love ye babe!

Camelia Crisan spunea...

Nu, la asta cu killing myslelf nu m-am gandit pana acum :) M-ai bine-i ajutam pe altii sa se sinucida politic si poate avem o sansa la mai bine dupa aceea.