CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


miercuri, 7 aprilie 2010

Spiritual sau doar religios?

Anul acesta de Pasti am hotarat sa nu ma duc la slujba de inviere. Nu m-am dus pentru ca m-am saturat de fariseism si habotnicie. Pe de o parte nu inteleg persoanele care isi fac din religie centrul existentei, dar care nu se indeletnicesc in acelasi timp cu dezvoltarea lor spirituala. Pe de alta parte nu pot sa-i sufar nici pe ipocritii care merg la slujbele "de ocazie" si mimeaza evlavia cu mare patos, asteptand doar sa-si umfle burtile, subtiate de un post trait marunt, cu bunatati si chiolhanuri.
Sunt de acord cu Marx ca religia este opiumul popoarelor si uitandu-ma inapoi in istorie nu gasesc decat confirmari ale orgoliilor umane si ale credintelor oarbe transformate in sabii. Mai aproape de zilele noastre am vazut si iesirea la iveala ale comportamentelor indecente ale slujitorilor bisericii sau mutilari ale personalitatii umane in numele religiei - vezi cazul Tanacu.
Noi romanii ne-am legat mereu destinul de cel al ortodoxiei si ne-am mandrit cu spiritualitatea noastra. Au existat chiar voci care au spus la un moment dat ca asta vom aduce noi Europei vestice secularizate, vocea credintei, a intoarcerii la valorile fundamentale. Dupa parerea mea nici macar asta nu mai putem aduce, pentru ca nu mai suntem decat o natie de farisei sau babe habotnice. Sau de oameni fara dumnezeu, sau, mai precis, fara alfa si omega si fara valori sau repere morale minimale.
In loc sa ne intoarcem spre biserici ar fi fost de preferat sa privim acest inceput de primavara ca o ocazie de intoarcere spre noi insine, o reflectare la meandrele prea concrete ale vietii. In loc sa ne imbrancim dupa pasca si apa cu gust de busuioc ar fi fost de preferat sa ne intoarcem spre semenii nostri cu evlavia si modestia fratelui si sa-i ajutam sa-si curete curtile sau gradinile, sa facem o zi de voluntariat la un centru pentru copii sau batrani, sa spunem o vorba buna cuiva care e la nevoie, sa fim fii sau fiice mai bune, cu alte cuvinte sa ne regasim umanitatea, mai ales acum, cand eroii bibliei si-au pierdut samanta umana pentru a deveni parte a treimii dumnezeiesti.
Aproape ca-mi vine sa ma intreb retoric ce se intampla cu noi...de ce ne-am pierdut spiritualitatea. Pentru ca in opinia mea spiritualitatea nu e egala cu credinta fie ea oarba sau veneratie fanatica. Maturitatea spirituala ne face mai intai de toate fiinte mai bune, ne ideamna sa ne aplecam cu toleranta si deschidere spre semenii nostri, indiferent de unde se trag ca filiatie religioasa. Spiritualitatea ne indreapta spre noi insine la fel de mult cum ne indeamna spre inafara si ceilalti, si, in cele din urma, un spirit cultivat si deschis e cel care se va aseza pe aceeasi treapta cu ingerii sau cu formele de energie pura, pe care ni le propun religiile new age.
Cred ca e imposibil pentru romani sa mai serveasca vreo lectie de spiritualitate batranei Europe, in nici un caz asa cum s-a transformat in acest moment modul in care ne traim credinta. Nu putem fi exemple pentru ceilalti atata timp cat ceea ce ne divide pe noi, ca natie, e mai puternic decat ceea ce ne aduna. Nu mai avem nici idealuri nationale, nici idealuri intelectuale, nu mai avem elite si, mai rau, nu mai avem nici macar credinta in propriul nostru destin. Iar biserica noastra, care ar trebui sa puna oglinda in fata sufletelor acestei natii dezbinate, ne serveste circ politic via Ierusalim. Religia si institutiile ei nu merita atata incredere cat ii arata poporul, pentru ca aceasta incredere este in fapt o masura a fricii de realitate, o iluzie, o desertaciune a unor vise construite pe nisip miscator.
Speranta ar trebui sa fie in propria noastra transformare. In intoarcerea spre sine, in observarea si constientizarea celorlalti, in aglutinarea multimilor de oameni treziti si transformati care vor sa impinga lucrurile in fata, oameni ce realizeaza ca doar impreuna poate sa ne fie bine, doar impreuna putem obtine progresul si dezvoltarea. Hai sa avem o primavara frumoasa!

7 comentarii:

bhuttu spunea...

Ca mai intotdeauna, remarc tonul acid si dur cu care va raportati la societate, atat de univoc incat parca ar vorbi o prejudecata.
Apoi, as zice ca trebuie facuta o distinctie intre religie la nivel social si religie la nivel individual. Iar ocoli biserica sub pretextul evitarii multimilor mi se pare ori intelegere gresita, ori ipocrizie. Invierea nu e despre oameni, e despre Dumnezeu, iar lumina care pleaca dintr-un punct si se imprastie piramidal, pana pe strazi si pana in fiecare casa, nu e a oamenilor, e a lui Dumnezeu. Cred ca e distinctia pe care o face Eliade intre sacru si profan. Iar pe Eliade l-am adus in discutie a-propos de aportul pe care l-am putea aduce Europei. :)

Sa ma iertati va rog daca tonul meu e prea dur. Am crezut ca e doar pe masura. Hristos a inviat!

bci spunea...

@ buhu: distinctia intre "religie la nivel social si religie la nivel individual" este exact distinctia pe care o faci chiar tu cu comentariul din care se prelinge nostalgia inchizitiei si finalul paterno-ipocrit.

@ camelia: acum niste ani ii ziceam unui amic ca intram in viata ca niste bolnavi de leucemie intr-o alimentara. Unii incearca sa se vindece cu iaurt si ii privesc consescendent pe aia care, la 2 rafturi mai incolo, incearca la fel de inutil cu vodca..
Despre europa io zic a a fost un targ cinstit - europa a capatat inca 23 de milioane de masa de manevra iar noi am capatat dreptul de a culege capsuni in spania si televizoare color in rate.
Cat despre "aglutinarea multimilor" si "progres impreuna"... cand gasesc oameni care isi mai pun problema in termenii astia, fara sa fie discurs de PR, ii privesc cu admiratie si invidie - inocenta (fara nici o tenta peiorativa) de a crede ca oamenii mai pot fi mobilizati dupa atatea dezamagiri imi destabilizeaza cinismul pragmatic.

Camelia Crisan spunea...

@Bhuttu - Cred ca religia trebuie traita in mod deosebit si singular la nivel individual. La nivel social ar trebui sa avem alte chestii care ar trebui sa ne lege - acele chestiuni care tin de dezvoltarea noastra, mai intai in calitate de comunitati si apoi ca natiune. Aceasta dezbatere lipseste cu desavarsire din spatiul public. E ca si cum noi, ca natie, n-avem nici un destin. Iar destinul nostru mesiac, asa cum il propovaduiau Vulcanescu, Blaga sau Noica s-a dus. Pentru ca s-a dus si evlavia si rectitudinea noastra moral-religioasa.

@bci Nu ma deranjeaza sa fiu ultima optimista. Poate ca impreuna cu altii care nu si-au pierdut speranta ajungem incet incet la masa critica! Welcome aboard :)

bhuttu spunea...

Pai si cum se atinge masa critica daca ne lasam invinsi de dezgust?

Camelia Crisan spunea...

Dezgustul e primul simtzamant. Si e important sa nu-l ignoram. Este nimic mai mult decat semnalul de trezire catre o noua paradigma. De aceea ii rog pe dezgustati sa indrazneasca sa se exprime in spatiu public, pe net pe strazi sau in orice fel de manifestari publice. Viata sociala nu le apartine doar celor din doctrina mainstream ci si acelora dintre noi care abia acum ne ascutim limbile si vrem un alt viitor.

lora spunea...

nu e vorba de spiritual sau religios, un care crede in Dumnezeu, si mai ales intr-Unul care a Inviat si credinta asta presupune a "crede" ca e Viu, nu mai are melancolii de genul unde e suflul romaniei, care e ghiftuit cum spuneati de pasca si vin, si mielul a carui simbolism nu-l vad decat in oala. problema romanului nu e ca si-a pierdut spiritualitatea, el nu avut-o niciodata, e pagan de-a-dreptul:)Hristos a inviat! in limbaj vagabondal dar crendicios" Pe bune a inviat"!

Camelia Crisan spunea...

@lora In opinia mea spiritual nu e egal cu credincios/religios. Eu nu cred in chestia cu omul care a inviat. Si nu cred ca asta ma face mai rea sau mai buna decat ceilalti. Ce cred insa ca ma face mai rea sau mai buna decat ceilalti este modul in care ma privesc ca persoana si cum imi gestionez relatiile cu ceilalti, modul in care ma raportez la viata mea si respectul pe care-l am pentru viata altora. La acest mod de a gandi nu m-a adus nici o doctrina religioasa. Si salut faptul ca pe acelasi blog se exprima opinii contrare intr-un mod civilizat. Poate mai avem o sansa after all :)