CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


duminică, 18 aprilie 2010

Helsinki, mon amour?

Sunt izolată de Europa continentală în Helsinki datorită răbufnirii de mânie a unui vulcan. E pentru prima dată în viaţa mea când trebuie să fac turism forţat, mai ales într-o ţară care nu-mi place şi într-un oraş care mi se pare straniu, mohorât şi doar cu o anumită poezie ce ţi se revelează seara - atunci când se aprind luminile. Finlandezii sunt însă oameni primitori şi calzi, cel puţin cu turiştii. Degrabă vărsători de vodcă sau bere, cu o mândrie naţională extraordinară care se vede începând de la fiecare obiect expus pe tarabele din piaţă până la inscripţiile de o şchioapă de pe pereţii clădirilor. Sunt în mod particular mândri de orice poate fi etichetat Finnish design. Iar designul lor include un nou mod de a decora coada unei linguriţe până la clădiri care arată ascuţit în exterior, dar minimal, aproape frust şi confortabil în interior. Un alt cuvânt care-i descrie pe finlandezi este grija pentru detaliu şi robusteţea efortului. Am văzut un trotuar construit şi pavat într-o singură zi. Ne spuneam cu colegii din România că probabil acelaşi demers le-ar fi luat muncitorilor noştri cel puţin 3 zile şi aproape 3 kilograme de seminţe de floarea soarelui.
În acelaşi timp, pe lângă arhitectură, care în Helsinki este o îmbinare de cupole ruseşti şi cubism, o mixtură care provoacă dureri ocular-estetice, am încercat să-mi dau seama care e spiritul oraşului. Am abordat capitala Finlandei cu entuziasm, însă nu am simţit o primire la fel de călduroasă în schimb. Apoi a început conferinţa şi am folosit fiecare moment liber ca să mai văd ceva nou, am făcut câteva vizite pe teren, am fost de 3 ori cu feribotul pe insula Suomelina - atracţia numărul 1 a ţării şi monument UNESCO - şi trebuie să spun cu mâna pe inimă că nu m-am simţit impresionată de nimic. Am străbătut centrul oraşului cu atracţiile turistice în 30 de minute în timp ce marele monument UNESCO e o adunătură de pietroaie şi tunuri. Ca experienţă de shopping, Finlanda e o ţară prohibitivă pentru români, pentru că preţurile sunt enorme. Cel mai ieftim şi mic magnet de frigider este 4 euro, iar un suvenir de tipul breloc de chei e 6 euro. Nu mai vorbesc de haine sau branduri locale, unde un pulover e 150 de euro. Raman accesibile tot marile lanturi de magazine, care practică reduceri şi în mijloc de sezon, deci poţi cumpăra un tricou cu 10 euro.
Mâncarea mi se pare de asemenea aproape paradoxală. Începând cu aperitivele îţi dai seama cam despre ce e vorba pentru că găseşti rânduite într-o aparentă armonia atât fileul de somon fume cât şi cârnaţii de porc. Am mâncat aici cele mai neobişnuite combinaţii de peşte, ren, porc şi fructe de mare. Aproape deloc pui. Aşa încât cu o seara în urmă am hotărât să mănânc doar mâncare vegetariană ca să-i dau o şansă ficatului să respire.
În concluzie... e ceva ce mi-a plăcut la Helsinki? Aproape nimic! În afară de o plimbare într-o seară nu foarte friguroasă pe unul din marile bulevarde pline de lumină. Poate vara sau iarna e altfel însă eu cu certitudine nu vreau să mai încerc prea curând experienţa finlandeză.
Aştept să ne îmbarcăm pe feribotul de Talinn, să luăm apoi autocarul spre Varsovia, de acolo trenul spre Budapesta şi apoi alt tren spre Bucureşti. Unde, sper să ne vedem cu bine...

Un comentariu:

Catalina Dima spunea...

Nasol moment. Ultima data (singura, de fapt) cand am venit cu trenul din Budapesta, am avut 4 ore intarziere... Bafta!