CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


vineri, 5 martie 2010

Sistemul m-a înfrânt din nou

Poate știți, poate nu, aproape 6 ani din carieră mi i-am petrecut lucrând ca angajată a unei organizații non-guvernamentale care se cheamă Fundația Progress. Organizația a fost și este în continuare activă în domeniul tineretului, al dezvoltării comunitare și în ultima vreme s-a implicat în formare/empowerment pentru tinere femei.
În încercarea de a profita de pe urma fondurilor care se pun și la dispoziția României pentru dezvoltarea tinerilor sau adulților prin formare vocațională, Fundația despre care vorbesc a aplicat în parteneriat cu alte organizații din Europa pentru a obține finațare din două surse, programele Grundtvig și Leonardo da Vinci. Pentru cei care știu câte puțin despre fondurile europene, acestea sunt gestionate în România prin acea agenție guvernamentală care se auto-etichetează - Agenția cu nume lung, adică ANPCDEFP. Mai puneti un www în față și un .ro în spate și puteți accesa si site-ul. Am început colaborarea cu această agenție cu vreo 3 ani în urmă și prin programul EVS - European Voluntary Service am primit în România voluntari din Anglia. În aceeași măsură tot prin EVS am trimis un grup de tineri români în Anglia, am trimis tinere la cursuri de empowerment in Germania. All in one, a fost o experiență plăcută, făcută așa de oamenii cu care am lucrat. Și atunci am început să nutresc speranța că se poate și la noi în țară, poți să găsești funcționari amabili care să te îndrume atunci când greșești, care, în general să te trateze ca pe cineva care ar putea să învețe din greșeli fără a te considera ab initio un infractor care încearcă să le facă lor probleme. Așa încât, încurajată de această experiență, am decis împreună cu colegii din Fundație cu care am rămas în relații bune, să încercăm din nou. Am depus un program la Grundtvig și unul la Leonardo. Am citit cu atenție ghidul solicitantului, am sunat pentru a confirma actele care trebuie depuse și așteptam cu interes verdictul privind finanțarea. Dar.... SURPRIZĂ! În după amiaza zilei de joi - la ora 18.00 suntem sunați de o doamnă de la programul Leonardo care ne spune ca până vineri la ora 16.00 trebuie să aducem o serie de acte necesare în mod normal atunci când închei contractul de finanțare, acte despre care nu se pomenește nimic în ghidul solicitantului. La întrebarea colegilor mei referitoare la documentul unde se face referință că aceste documente sunt obligatorii la dosarul de finanțare am primit un răspuns de o incompetență crasă pe care-l redau aproximativ: Contează mai puțin unde scrie și dacă scrie, ori aduceți documentele ori vă resping dosarul pentru lipsă de eligibilitate. Acum ideea este că Fundația Progress are sediul social și deci toate actele contabile într-o localitate din Ardeal și e imposibil ca ele să ajungă la timp în București ștampilate așa cum le vrea Agenția.
Ce-aș putea să mai spun. Să zic că m-am săturat de România și de pițifelnicii incompetenți din această țară e deja clișeu. Să spun despre doamna de la Leonardo că e o oaie incompetentă aș depăși limita limbajului academic și aș jigni rasa ovină. Rămân cu obida și probabil, dacă în ciuda efortului herculean pe care o să-l facă colegii mei implicați în proiect, o să aducem actele cerute, cu impresia că am fost umilită din nou de prostie.

2 comentarii:

travel and write spunea...

Din pacate, la toate nivele se intampla acelasi lucru si este nu doar alarmant, de vreo 10-15 ani de zile incoace, dar este super-frustrant si revoltator. De ce ne miram, daca, de exemplu, in sistemul universitar de invatamant, UB, acolo unde cica sunt formati viitorii profesionisti, eu ca student la 40 de ani, ma lovesc de incompetenta crasa a secretarei si indolenta decanului? Daca o institutie publica ca acesta, imi refuza dreptul de a-mi inregistra o banala cerere, si dupa 2 (DOUA) luni ma duc in secretariat si vad cererea NEMISCATA in tavita secretarei ..... ce as putea comenta mai mult???? Si scriu decanului pe e-mail, si dupa doua saptamani nu am nici o reactie?
Iar cand te duci in programul domniei sale de audiente, el nu este? Facultate de COMUNICARE!!!!!

Camelia Crisan spunea...

Imi pare sincer rau ca v-ati intalnit cu asemenea situatie.
Va rog sa-mi scrieti pe adresa de email camelia.crisan@comunicare.ro si o sa pun intrebari referitoare la situatia dvs.