CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


joi, 25 martie 2010

vineri, 19 martie 2010

De doua zile ma distrez cu Kamikaze!

Stimati cititori, citesc de doua zile ziarul Kamikaze si am senzatia unei intoarceri in timp, aproape ca in mitul trecutului roz. Recunosc cinstit ca am refuzat sa mai citesc Catavencu de cand l-a luat Vantul. Nu se impacau in mintea mea statutul de speculant al domniei sale si aceea de patron de trust de presa. Si imi placea Catavencu, il citeam cu religiozitate, lasam mereu Jurnalul lui Tetelu la final, ca ultima inghititura. La preluare, mi-am zis: Asta e! O sa gasesc altceva de urmarit, dar nimic nu putea sa egaleze prin presa autohtona savoarea catzavencilor. Si m-am bucurat cand au decis sa se separe ombilical de mogul, pentru ca eu cred ca presa si media nu trebuie controlate de mega-trusturile de presa. Traim intr-o lume care ne bombardeaza cu informatii. Personal, simt nevoia unei surse credibile si integre care sa le selecteze pentru mine, sa le discearna si sa-mi atraga atentia ce este grau si ce este neghina. O televiziune sau un ziar neserios ar fi facut misto de dintii primarului Oprescu, si atat, asta ar fi fost toata stirea. Kamikazii ne zic si ceea ce e relevant in toata povestea - ca de fapt deplasarea la dentist in Portugalia s-a facut prin bunavointa unui anume "baiat destept din energie". Si cred ca asta conteaza de fapt. Asta e miezul problemei - un functionar public nu are voie sa aiba acest gen de relatii cu cineva din mediul de afaceri pentru ca din acest moment poate fi suspectat pe buna dreptate ca il va favoriza pe "baiatul destept", daca acesta va participa la licitatii facute de primaria capitalei.
Revin la importanta existentei ziarului Kamikaze ca un exemplu al importantei existentei presei independente din Romania. Cred ca e o chestiune de responsabilitate personala de unde iti iei stirile. Si cred ca e o chestiune de responsabilitate profesionala si apoi sociala cum prezinti stirile sau mai ales ce stiri prezinti. Tatal meu este ziarist din garda veche, a lucrat la Scanteia in vremea comunismului si apoi dupa 1990 la un ziar independent local - ziar independent a carui actionari erau ziaristii insisi. Stiu asadar cat de greu este in Romania sa supravietuiesti ca jurnalist si sa ai propria coloana vertebrala. Stiu de asemenea ca vremea presei scrise e pe duca, dar nu pentru ca asa ne spune Oracolul Vantu ci pentru ca noi, cetatenii ne cufundam intr-o lentoare si naclaiala spirituala, intru-un somn inconstient. Ii includ in aceasta categorie pe sobolanii de metrou care citesc Click sau Libertatea - sunt nimeni altii decat mitocanii care trebuie sa afle in drum spre serviciu, ce vraji a mai facut baba de la ei din sat. Cetateni cu minte puhava si intelect la limita, pentru ca sunt adormiti de snoave corporatiste ale grupurilor de presa si lasa la intrarea la metrou spiritul critic si liberul arbitru.
Din cauza noastra, dragi cititori, va muri presa scrisa. Nu pentru ca suportul de hartie e costisitor ci pentru ca am devenit niste monstri care ne lasam imbuibati de orice vor altii. Din aceasta cauza salut aparitia ziarului Kamikaze! O salut si va indemn sa mergeti la chioscuri si sa-l cumparati. Pentru ca gestul vostru va fi in acest context unul de trezire intelectuala, unul de refuz al mediocritatii trusturilor media dar mai ales unul de rebeliune cetateneasca si civica. Va indemn sa cumparati ziare, sa le aratati prin asta sustinerea voastra oamenilor care tin coloana vertebrala dreapta. Va indemn sa incepem impreuna revolutia media, ziaro-revolutia mintilor treze!!! Cumparati Kamikaze!

vineri, 5 martie 2010

Sistemul m-a înfrânt din nou

Poate știți, poate nu, aproape 6 ani din carieră mi i-am petrecut lucrând ca angajată a unei organizații non-guvernamentale care se cheamă Fundația Progress. Organizația a fost și este în continuare activă în domeniul tineretului, al dezvoltării comunitare și în ultima vreme s-a implicat în formare/empowerment pentru tinere femei.
În încercarea de a profita de pe urma fondurilor care se pun și la dispoziția României pentru dezvoltarea tinerilor sau adulților prin formare vocațională, Fundația despre care vorbesc a aplicat în parteneriat cu alte organizații din Europa pentru a obține finațare din două surse, programele Grundtvig și Leonardo da Vinci. Pentru cei care știu câte puțin despre fondurile europene, acestea sunt gestionate în România prin acea agenție guvernamentală care se auto-etichetează - Agenția cu nume lung, adică ANPCDEFP. Mai puneti un www în față și un .ro în spate și puteți accesa si site-ul. Am început colaborarea cu această agenție cu vreo 3 ani în urmă și prin programul EVS - European Voluntary Service am primit în România voluntari din Anglia. În aceeași măsură tot prin EVS am trimis un grup de tineri români în Anglia, am trimis tinere la cursuri de empowerment in Germania. All in one, a fost o experiență plăcută, făcută așa de oamenii cu care am lucrat. Și atunci am început să nutresc speranța că se poate și la noi în țară, poți să găsești funcționari amabili care să te îndrume atunci când greșești, care, în general să te trateze ca pe cineva care ar putea să învețe din greșeli fără a te considera ab initio un infractor care încearcă să le facă lor probleme. Așa încât, încurajată de această experiență, am decis împreună cu colegii din Fundație cu care am rămas în relații bune, să încercăm din nou. Am depus un program la Grundtvig și unul la Leonardo. Am citit cu atenție ghidul solicitantului, am sunat pentru a confirma actele care trebuie depuse și așteptam cu interes verdictul privind finanțarea. Dar.... SURPRIZĂ! În după amiaza zilei de joi - la ora 18.00 suntem sunați de o doamnă de la programul Leonardo care ne spune ca până vineri la ora 16.00 trebuie să aducem o serie de acte necesare în mod normal atunci când închei contractul de finanțare, acte despre care nu se pomenește nimic în ghidul solicitantului. La întrebarea colegilor mei referitoare la documentul unde se face referință că aceste documente sunt obligatorii la dosarul de finanțare am primit un răspuns de o incompetență crasă pe care-l redau aproximativ: Contează mai puțin unde scrie și dacă scrie, ori aduceți documentele ori vă resping dosarul pentru lipsă de eligibilitate. Acum ideea este că Fundația Progress are sediul social și deci toate actele contabile într-o localitate din Ardeal și e imposibil ca ele să ajungă la timp în București ștampilate așa cum le vrea Agenția.
Ce-aș putea să mai spun. Să zic că m-am săturat de România și de pițifelnicii incompetenți din această țară e deja clișeu. Să spun despre doamna de la Leonardo că e o oaie incompetentă aș depăși limita limbajului academic și aș jigni rasa ovină. Rămân cu obida și probabil, dacă în ciuda efortului herculean pe care o să-l facă colegii mei implicați în proiect, o să aducem actele cerute, cu impresia că am fost umilită din nou de prostie.

marți, 2 martie 2010

Video of my presentation at CSR09

Scroll down the video presentations of speakers until you reach my name and then press play :)

http://getaresultnow.com/2010/02/follow-up-how-it-was-for-me-in-the-two-days-of-csr09-2009-10-20-and-2009-10-21-radisson-sas-hotel/

Thank you to Olivian Breda for the shooting!