CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


luni, 18 ianuarie 2010

Acești experți care ”ne doare!”

Am avut o discuție azi cu colegul meu Bogdan, despre așa-zișii experți din tot felul de domenii, mai ales cele care țin de dezvoltarea personală, resurse umane și, o mai veche durere a mea, responsabilitatea socială corporativă. Nu cred că acesta e primul și nici singurul post scris pe acest subiect însă țin să reiterez comentariile mele pe această temă, poate cineva, până la urmă, învață ceva.
Dezavuez de la început ideea că poți fii expert într-un domeniu, fără să ai o educație solidă în acel domeniu - educație obținută prin ”toceală” în sistemul de învățămând mainstream sau ca urmare a unor pasiuni și a faptului că ești autodidact. O să vă dau un singur exemplu: am auzit diverși tovarăși - băieți sau fete care se cred traineri, dar care nu auziseră în viața lor despre David Kolb sau de modelul de evaluare a lui Kirkpatrick. Am auzit oameni care se dau profesioniști în CSR dar care nu pot explica diferenta dintre CSR1, CSR2 si CSR3 de la Frederick. Cum poți să ai, în aceste condiții o părere și să nu fii penibil? Pentru că, deși ți se pare că ai descoperit America, atunci când ești în fapt incult, ai descoperit doar un pahar cu apă. Cum să nu fii demn de luat în bășcălie atunci când nici măcar nu operezi cu concepte corecte din domeniul în care activezi? Și mai mult, cum să nu fii făcut de râsul târgului și demn de dispreț profesional atunci când, fără a fi trecut măcar prin situații de viață care să-ți dea o minimă experiență, te duci să le împărtășești altora, probabil la fel de semidocți ca și tine, marile tale ”succesuri”. Mai sunt și cei care, deși citesc sau trăiesc diverse experiențe nu învață nimic din toate, și, ca urmare, nu pot transmite nimic mai departe decât imprecații - ăștia sunt stupizii de care nici nu merită să mai pomenim.
Recunosc că am pornit discuția cu Bogdan uitându-ne la marile ”somități” care au fost invitate să conferențieze la TEDex România. Mi s-a făcut jenă pentru că nu-mi vine să cred că ăștia sunt speakerii cei mai luminați ai patriei, oameni care pot concentra în discursuri de 20 de minute experiențe unice de viață - profesori care au format generații, manageri care prin viziunea lor au revoluționat organizații. Ori noi, românii nu avem simțul ridicolului, ori întregul proces prin care ne cernem elitele e o mare farsă.
Revin la acele domenii care mă dor pe mine cel mai tare. Experții în CSR și experții în dezvoltare personală. Am și un exemplu. Am fost anul trecut la Business Edu și am cunoscut multă lume din domeniul formării profesionale, lume pestriță. Acolo mi-a fost recomandată o duduie care s-a prezentat ”coacher” iar eu, în nemernicia mea, dată de atâtea cărți buchisite, scrise de elitele altor popoare, am întrebat-o dacă e coacher organizațional sau mentor (coacher personal). Ea mi-a zis ca e doar coacher și membră în nu știu ce organizații internaționale și că dacă nu mă pricep la asta s-o las baltă. Însă mie îmi dădea ghes curiozitatea și am întrebat-o ce face mai exact ea când prestează coaching. Mi-s spus, nonșalant, că face doar ceea ce se face în acele situații. Am vrut să merg mai departe însă m-a oprit uluirea în fața lipsei competenței interlocutoarei și a nivelului ei zero de inteligență socială. În CSR e și mai grav, pentru că sunt puțini care au citit din scoarță în scoarță măcar o carte fundamentală - nici nu se prea găsesc la noi traduși greii domeniului - așa încât aici zbenguiala inculturii e cu atât mai mare.
Am un singur sfat dragi cititori. Protejați-vă de falsitate și de inculții semidocți. Când mergeți la un curs de formare, cereți curricula, cereți CV/ul formatorului - comparați vârsta cu experiența. Aici nu se aplică regula 20/80 ci inversul ei. Nu te încrede, stupid, în faptul că unul/una de 30 de ani din fața ta pot să-ți spună cum se face dezvoltarea organizațională, sau că domnișoara din fața ta îți spun cum să te joci ca să te dezvolți personal fiindcă a lucrat cinci ani într-o multinațională și a făcut ASE-ul. Come on people! Cereți recomandări de la oameni în care aveți încredere și cărora le-ați testat competența, utilizați ”goagăl” sau Linkedin și, mai ales, aveți curajul să demascați pe net impostorii - nu de pe un nick anonim ci folosindu-va numele real, cu responsabilitate față de propriile opinii. Și, mai bine, treceți pe la facultate - garantez pentru unii dintre profesorii voștri ca fiind reale somități în ceea ce predau - sau citiți o carte!

5 comentarii:

Andreea spunea...

Foarte adevarat tot ce zici in acest post. Daca pana nu demult toti romanii erau experti la fotbal si politica, mai nou avem "experti" in cele mai diverse domenii. Cele despre care vorbesti sunt destul de noi in spatiul mioritic si profitand de lipsa de informatii, se gasesc destule personaje care sa se autointituleze "consilieri" sau "experti" si sa vina sa impartaseasca din "vasta lor experienta".
In alta ordine de idei, stiu ca ai facut mai demult niste recomandari cu privire la cateva carti de baza, ca sa zic asa, pentru CSR. Imi mai poti face niste recomandari? Eventual daca stii si variante pe care sa le pot gasi in format electronic.

Camelia Crisan spunea...

Andreea, ai putea incepe cu doua carti foarte bune care au fost de curand traduse si in limba romana: Capitalismul moral de Stephen Young si Comoara de la baza piramidei de C.K. Prahalad.

Andreea spunea...

Multumesc mult pentru recomandari..chiar azi o sa trec pe la Diverta :)

Cristian spunea...

Eu am doua precizari de facut. In primul rand, iti dau dreptate, sunt atat de multi impostori in Romania: si in training, si in CSR, si in coaching; la fel de multi ca si in alte domenii (e.g., administratie publica). Insa niciodata nu s-a intamplat ca oamenii sa vorbeasca deschis despre asta. Ai vazut comentariile mele de pe Facebook, de pe blogul meu sau articolul despre "Profilul trainerului profesionist". Peste tot militez pentru o "cernere" a trainerilor. Nu poti sa te numesti trainer daca nu ai habar de TNA si Kirkpatrick. Dar la fel de bine nu poti sa te numesti specialist in CSR daca ai citit Frederick si ai habar care e diferenta dintre CSR1, CSR2 si CSR3 (dupa parerea mea, o viziune lamarckista - ca sa citez pe cineva - asupra CSR-ului).

Am un alt exemplu, dureros: cei care pretind ca se pricep la CSR si Stakeholder Management nu au habar de ce inseamna stakeholder (nu ma refer aici la traducerea termenului, ci la definitia operationala, la instrumentele din spatele conceptului, la cadrul conceptual). Mai mult, citeaza Freeman (dupa altii), dar nu au citit nici macar studiile acestuia despre 'Stakeholder Approach', ce sa mai spun de cartea lui (!By the way, am buchisit-o din nou si mi se pare excelenta - dar ca o varianta de strategic management si nu ca un domeniu separat - Expertii adevarati stiu de ce!).

In al doilea rand, nu cred nici ca mediul academic poate suplini lipsa de specialisti din mediul de afaceri. Dimpotriva, poate denatura si mai rau lucrurile. Sunt atat de multi "teoreticieni" in mediul academic, care au citit, poate, marile lucrari in domeniu, s-au interesat probabil si de niste exemple practice, dar nu au nici macar 10 secunde de experienta intr-o organizatie privata, nu au facut nici macar o campanie de PR pentru salam ori vreun program de comunicare interna. Eu as sugera sa nuantam foarte mult afirmatiile pe care le scriem pe blog, le punem pe tapet la vreo conferinta ori le expulzam din cavitatea bucala in vreo discutie privata. Nu poti indemna ca mediul de afaceri sa vina sa ceara resursa din mediul academic atata vreme cat mediul academic traieste in bibliografii de acum 10, 20 sau chiar 60 de ani; atata vreme cat lipseste experienta practica in randurile cadrelor didactice; ori atata vreme cat "teoreticienii" nu au chef sa-si suflece manecile. Cum spuneai si tu, datele trebuie stranse si nu doar comentate. Iar studentii, masteranzii si doctoranzii nu sunt niste vite de pus in jug ca sa stranga date pentru conf'i, prof'i, coordonatori de doctorat ori simpli directori de centre de cercetare.

Frusty Mandarina spunea...

Din pacate, si eu sunt de acord ca in acest moment, la noi, teoria formelor fara fond, se demonstreaza zilnic. Eu lucrez in domeniul gestionarii fondurilor europene de pre-aderare si am incercat sa ma duc la "traininguri" pentru gestionarea celorlalte fonduri europene de care ne vom folosi de acum inainte. Ca si in cazurile prezentate de voi pana acuma, "traineri" erau persoane care care nu implementasera in viata lor vreun proiect european, nu lucrasera in domeniu, doar fusesera la alte "traininguri", ce-i drept, prin strainatate, dar 3-4 zile nu compenseaza experienta. Dupa ce 2 colege s-au pacalit cu un astfel de curs, unde mai mult ele au tinut cursul decat trainerul (Slava Domnului ca a fost pe banii institutiei), de cate ori vin astfel de propuneri, cerem lista trainerilor si CV-ul. Si asa, de 2 ani, nu am mai ajuns la nici un training :D
Trist...
Clementina Kongslund