CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


vineri, 27 noiembrie 2009

De ce filantropii nostri nu sunt ca ai lor

Am avut acum cateva zile o disputa cu un amic pe marginea subiectului filantropiei romanesti, intruchipata in viziunea amicului prin domnul Dinu Patriciu. El argumenta ca dat fiind ca sus numitul domn a infiintat o fundatie care-i poarta numele si a organizat un eveniment de tipul premiile excelentei in educatie unde jurizarea s-a facut corect si transparent, asta inseamna ca, ergo, domnul Patriciu este un mare filantrop. Mie rationamentul mi se pare gaunos, asta pentru ca organizatia cu nume omonim nu reflecta caracterul omului care a creat-o decat daca o conduce el insusi. Mie mi se pare ca dl. Patriciu nu-si asuma propria filantropie, nu e a lui. El face ceea ce face pentru a-si spala imaginea - green washing. Are o organizatie care da premii, care ajuta niste tineri merituosi, are profesionisti care se ocupa de toate actiunile si treburile merg ca pe roate. Din fericire filantropia e mai mult decat distribuirea pragmatica si eficienta a unor fonduri pentru niste amaratzi merituosi. Care e caracterul domnului Patriciu? In ce valori crede el? Cum se reflecta valorile lui filantropice in modul in care orienteaza activitatea organizatiei sale? De ce nu iese la rampa se ne marturiseasca public in ceea ce crede?

Raspunsul e simplu - pentru ca fundatia domnului Patriciu este, dupa parerea mea, un exercitiu de imagine si PR si nu unul de caracter.

Aici se diferentiaza filantropii nostri de filantropii lor - Andrew Carnegie, John Rockefeller sau Bill Gates. De exemplu despre Carnegie se spune ca a devenit filantrop datorita unui mare complex de vinovatie - dupa ce a inabusit in sange o greva declansata de angajatii uneia dintre companiile sale. Atat Carnegie cat si Rockefeller au investit sume imense in bibliotecile publice si universitatile americane - asa cum face, calcand pe urmele lor in prezent si Bill Gates prin programul Global Libraries. Toti cei trei mentionati mai sus au fost oameni de afaceri neiertatori si ne-etici probabil. Insa atunci cand au trecut de partea cealalta, n-au facut-o cu jumatati de masura. Ei au inteles ce inseamna parteneriatul, sinergia si valorile in construirea unor institutii durabile si sustenabile. Si da, initiativa acestor oameni a contribuit la spalarea imaginii lor, efectul a fost unul de PR pozitiv. Insa marea diferenta este ca si-au asumat public transformarea - din hiene corporative in campioni ai responsabilitatii fata de comunitate. Probabil ca dl Patriciu si alti filantropi romani au inca dificultati in asemenea asumare publica, iar opinia publica romaneasca ar inghiti greu asemenea marturisire. Pentru ca in opacitatea ei, opinia publica are totusi puterea de a vedea lupul deghizat in oaie.

Nu doresc sa inchei pesimist. Cred ca Romania are potentialul de a produce filantropi adevarati, vezi familia Ratiu intre cele 2 razboaie mondiale si multi altii, insa pentru asta e nevoie de caracter, de credinta in valori, de asumarea si promovarea lor publica. Alfel, e doar circ si paine!

Un comentariu:

bhuttu spunea...

Mai e nevoie si de niste zeci (poate sute) de ani de democratie si capitalism. Si de separarea businessului de politica, tot e la moda.