CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


vineri, 28 august 2009

Despre docilitatea organizationala și universitară

Va supun atenției un articol excelent al profesorului Adrian Paul Iliescu din Cotidianul, ce poate fi accesat la adresa următoare: http://www.cotidianul.ro/exodul_competentelor-96385.html. Pentru mine articolul nu e interesant din perspectiva exodului de creiere ci din perspectiva împământenirii unei cutume organizaționale în foarte multe dintre organizațiile românești. Atitudinea de tipul mergem pe burtă, tăcem din gură și facem mumos, nu ne contrazicem șefii și primim promovarea. Are atât de multă dreptate profesorul Iliescu! Am văzut această atitudine și în companii și în ONG/uri (acel tip de organizație în care atitudinile trebuie să fie mai informale și mințile mai deschise). Sunt unele organizații cu care am lucrat sau lucrez în care angajații nu au curajul să spună ceea ce gândesc în fața șefilor. Și dacă mai ai și nenorocul de a da peste vreo troglodită sau troglodit de manager care reacționează isteric la idei noi și inovative te-ai ars...mai bine schimbi locul de muncă.
Am observat tendința docilității și la studenți. De puține ori am avut de a face cu studenți care mi-au pus provocări intelectuale mie ca profesor. Uneori chiar mă distrez spunându-le aberații doar ca să-i văd cum reacționează și e de-a dreptul îngrijorător să văd câți dintre ei înghit informația nefiltrată, doar din lenea de a gândi sau - și mai îngrijorător - de frica de a ”nu fi luat la ochi răi” de vreun profesor deținător al adevărului absolut, dacă spui ceea ce gândești, sau îl contrazici, sau îi spui că ar avea dreptate dacă ar preda la o școală din Evul Mediu. Desigur, mai am de a face și cu studenții răspunsurilor evidente - adică aceia care pun de obicei întrebări retorice doar pentru a fi băgați în seamă de profesori (cred ei) sau aceia ai întrebărilor absurde - care necitind nimic, nefiind documentați și uneori neatenți la ceea ce predai, se trezesc întrebând ceva fără legătură cu subiectul sau domeniul de activitate. Repet, mi-ar plăcea să găsesc o sală de studenți gata de dezbatere, nu o masă amorfă de scribi gata să ia notițe. Și am încercat să fac un experiment în scurta mea carieră de dascăl. Le-am dat să citească înainte de o prelegere pagini scanate de mine și trimise tuturor pe email. La următorul curs am avut mai puțini studenți prezenți, iar dintre cei care erau în sală citiseră 2 sau 3 persoane doar. L-am considerat un succes... cam amar. Mă întorc la docilitatea organizațională. Atâta timp cât nu le inculcăm viitorilor angajați dorința de dezbatere, de căutare și argumentare, motivația bătăliei până în pânzele albe pentru o idee sau pentru a-ți demonstra (argumentat, repet) dreptatea, o sa avem nu doar companii de docili ci o populație de docili. Aproape că-mi vine să spun la fiecare început de an universitar că-i invit pe studenți la rebeliune și la măcel intelectual... cine știe, poate anul asta chiar o sa am parte de o generație care să-și ascută intelectul și să-mi împlinească dorința.

8 comentarii:

bhuttu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
bhuttu spunea...

Cu studentii eu cred ca e de inteles. De cele mai multe ori, mintea nu le sta la facultate, si asta nu din vina lor. De vina e, dupa parerea mea, sistemul romanesc de invatamant, care e invechit si nu incearca in nici un fel sa se adapteze la noile realitati care ne inconjoara. Nu-mi dau exact seama care sunt, dar sunt convins ca existe moduri de a atrage studentii , de a-i face factori activi si parteneri in procesul de invatamant, nu doar o masa amorfa, asa cum spuneti. Sper sa nu va simtiti lezata de cuvintele astea si sa va dati seama ca in nici un caz nu va includ cand ma refer la hibele sistemului. Lucrurile astea de obicei pleaca de la varful piramidei si se dilueaza in jos, numai ca astfel, orice initiativa buna nu poate avea decat un ecou local.

Sigur, din perspectiva studentului, e cel mai usor sa aruncam vina pe sistem. Dar imi vine totodata greu sa cred ca generatii si generatii de studenti sunt in totalitatea lor lipsite de orice forma de interes pentru procesul de invatamant.

Cred ca atunci cand alegerea facultatii va fi facuta vocational, nu conventional, cand procesul de invatamant va fi modern si interactiv si cand societatea va oferi oportunitati pe masura capacitatilor n-o sa mai avem de ce ne plange. Dar mai cred ca pana atunci mai sunt decenii.

Camelia Crisan spunea...

bhuttu, sunt de acord ca nu putem baga in aceasi oala generatii intregi de studenti si sa-i etichetam mase amorfe. cred ca e si vina sistemului insa doar partial. practic sistemul nu-l obliga pe profesor ce metode de predare sa aleaga, poti fii cat de interactiv vrei. ceea ce subliniez eu este ca atunci cand profesorul incearca sa puna alta placa, sa nu se bazeze doar pe prelegere si doreste sa faca din student partenerul lui in crearea de cunoastere, se loveste in general de oameni complet dezinteresati. cu putine exceptii. Profesorii care cer mai mult decat mediocritate studentilor sunt etichetati negativ, fiindca de multe ori ceea ce doreste studentul este doar sa ia o nota de trecere. Si nu as vrea sa aud ca e de vina sistemul ca nu-i valorizeaza pe cei care doresc sa fie premianti. Screw the system! Uneori faci lucruri pentru ca vrei tu sa fii mai bun, pentru ca ai ambitia tu personal de a sti mai mult. Si atunci vorbim de excelenta, de ce putem face fiecare ca sa adaugam valoare. Pana la urma, sistemul putem fi fiecare dintre noi. Trebuie sa vrem si sa avem ambitii mai mari decat genunchiul broastei.

dragosg spunea...

Cred ca ar trebui o adaptare a profesorului la tipul studentului, de azi. Tanarul bavarez este influentat de o societate superficiala, de un climat tensionat, ce-i provoaca stres, se simte constrans. A educa şi a preda reprezinta - folosirea unor metode care sa-i ajute sa-si gaseasca propria identitatea. Valoarea studentului sta in "vointa sa", iar rolul profesorului este de a trezi virtuti.

bhuttu spunea...

Mergand un pas mai departe cu analiza, as zice asa: marea masa a studentilor fac alegerea de facultate dupa niste norme extrem de conventionale, ba chiar de multe ori aleator. In general, favorite sunt facultatile care "sa cauta" si domeniile "in care se castia bine". Pentru asta cred ca ar trebui sa ne uitam ceva mai atent la invatamantul preuniversitar, care a ramas fixat in ideile comuniste ale omului nou, multilateral dezvoltat, si ignora complet orice tendinta formativa. Sunt departe de mediul asta, dar din ce vad, exista o mare discrepanta intre oferta sistemului de invatamant preuniversitar si asteptarile elevilor. Asa se face ca atunci cand vor sa stimuleze studentii ca parteneri in procesul de invatamant, profesorii universitari trebuie sa se resemneze cu acel mic procent (chiar infim uneori, in functie de facultate) care au ales facultatea pe baze vocationale. Cand si ei se lovesc de obtuzitatea unui sistem anacronic, evident ca orice placere se pierde. Cand in schimb gasesc un mediu propice (cazurile fericite ale unor profesori capabili, pasionati si bine-intentionati), atunci exista o mica sansa ca, in decursul celor 3 ani de studentie, procentul celor care vin cu placere la facultate sa creasca usor. Dar la mai mult nu cred ca putem spera.

Camelia Crisan spunea...

@dragosg
Tocmai asta era si ideea mea, ca profesorul sa foloseasca cat mai multe metode de predare. Sa iesim de sub imperiul prelegerii si sa facem chiar cursuri interactive. Nu cred insa ca scoala trebuie sa te ajute in primul rand sa-ti descoperi identitatea. Scoala poate cataliza acest proces, sunt de acord. Scoala poate insa oferi modele de urmat studentilor si mentori care sa le transfere valori.
@bhuttu
Cred ca exista doua feluri de discrepante: intre orientarea vocationala a elevilor si oferta educationala a institutiilor de invatamant, in sensul ca elevilor nu li se ofera nici un fel de consiliere - sau o consiliere rudimentara catre ce domenii de activitate sa se orienteze, bazat pe talentele lor personale; in al doilea rand ar trebui sa existe o corelatie intre sistemul universitar si piata muncii. Adica, prin locurile alocate de la buget Ministerul Educatiei poate orienta specializarile necesare pentru studenti, astfel incat "sa nu sufere" piata muncii. Evident ca e nevoie si de o cernere a institutiilor superioare de invatamant, a cadrelor didactice facute peste noapte profesori universitari fara nici un fel de responsabilitate fata de studenti. Revin aici cu o idee pe care o preiau la randul meu - modul in care trebuie sa arate sistemul nostru de invatamant, reforma lui, nu trebuie sa fie un pachet de legi promovat de unul sau de altul ci rezultatul unei dezbateri serioase la nivel national. Ideea asta cu ce sistem e mai bun prin trial and error e paguboasa pentru toata lumea, cu atat mai mult cu cat de-a lungul timpului au fost realizate doar schimbari superficiale. Atata timp cat, cel putin in sistemul universitar, profesorii nu sunt evaluati de studenti, evaluarea performantei nu se face printr-un sistem standardizat, profesorii nu sunt incurajati - acolo unde disciplina le permite - sa devina si practicieni in domeniul de activitate, nu putem vorbi de evolutie. Observ ca si legiuitorilor le e greu sa schimbe paradigma in care sa gandeasca reforma sistemului.

bhuttu spunea...

Ati cam pus punctul pe i. :) Orice tentativa de a schimba felul in care e conceput invatamantul romanesc se izbeste de lipsa de actiune a fortelor de decizie. Ce ne ramane? Fix ce vedem in jur...

Mihai Chereji spunea...

Primul lucru care m-a socat la facultate a fost cat de tacuti/apatici is majoritatea colegilor.Nu stiu daca is prost pregatiti sau pur si simplu timizi. Si nu inteleg ce cauta aici daca nu sunt pasionati de domeniu. Nu e o facultate "la moda" sau o facultate usoara asa ca ma gandesc in continuu ce cauta daca nu is interesati chiar deloc?