CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


luni, 8 iunie 2009

Corporatia

Am auzit despre filmul The Corporation inca de acum 3 ani, de cand am decis sa fac teza de doctorat in domeniul responsabilitatii sociale corporative. Am cumparat intre timp si cartea omonima scrisa de Joel Bakan, si, fara sa fi vazut filmul, tind sa cred, bazandu-ma pe intuitia feminina, ca de data asta - ca si de alte dati - cartea bate filmul. Am citit si biografia autorului, pe care il credeam dupa reputatie un activist ONG-ist de tip Green Peace care s-a legat cu lanturi de vreun gard corporatist ca sa strige cu ura proletare la top manageri ca sunt corupti si insensibili la problemele sociale. In schimb omul are background academic - e profesor de drept la Universitatea British Columbia, fost asistent al unui judecator din Curtea Suprema de Justitie din Canada. E absolvent de Oxford. Face parte din generatia de creativi culturali, sau din generatia care a reusit sa dezvolte o constiinta sociala in afara paradigmei dominante - neoliberala.
Bakan spune ca o corporatie este o creatura psihopata. De ce? Si aici Bakan il citeaza pe dr. Robert Hare - un psihiatru renumit. El spune, o corporatie este psihopata pentru ca este interesata in mod singular de sine, este iresponsabila pentru ca in incercarea de a-si atinge scopurile ii supune pe toti ceilalti riscurilor, este manipulatoare fata de toata lumea inclusiv opinia publica, are accese de grandoare, ii lipseste empatia si are tendinte asociale. Corporatiei nu ii pasa de victimele sale, nu accepta asumarea responsabilitatii pentru faptele sale si nu are regrete. Corporatiile se relationaza cu ceilalti intr-un mod superficial - se prezinta publicului intr-un mod atractiv, dar aceasta imagine nu reprezinta imaginea reala a organizatiei. (Bakan, 2005, 57). Carte are o multime de idei bune si cred ca citindu-l pe Bakan am inteles de fapt care este legitimitatea prima in baza careia corporatiile sunt obligate in relatiile cu societatea sa manifeste responsabilitate. Despre asta, mai mult, in teza mea de doctorat insa. Pentru cei pasionati de RSC recomand citirea lui Noam Chomsky. La finalul cartii lui Bakan este reprodus un interviu cu marele om de stiinta. Reproduc in continuare un citat: "Presiunea asupra corporatiilor pentru a deveni mai responsabile social vine din faptul ca incepe sa le fie pusa sub semnul indoielii legitimitatea. In fond, drepturile corporatiilor si chiar existenta lor nu sunt cioplite in piatra - ele pot fi dizolvate daca fac rau." De ce societatea pedepseste un om care face rau si nu pedepseste corporatii care fac la fel de mult rau si poate mult mai multor oameni? Just think about it!

6 comentarii:

valeriu spunea...

Am indoieli in privinta preluarii unor termeni din psihiatrie pentru a evalua/eticheta o institutie. Corporatia este doar pragmatica, urmareste sa obtina profit. Faptul ca exista o presiune din afara care ii pune in discutie legitimitatea (in contextul schimbarilor culturale recente - vezi cultura creativa, simplitate voluntara, valorile postmaterialiste, postmoderne etc.) nu inseamna ca o corporatie este si preocupata de RCS. Mai ales in contextul crizei economice, logica actiuni colective functioneaza. De ce ar investii o corporatie intr-o comunitate locala fara sa obtina niciun profit (de imagine), pierzand bani si fiind mai putin competitiva decat o corporatie care nu consuma resurse in acest sens?
Valeriu

Camelia Crisan spunea...

ceea ce spui tu, pare corect daca am gandi afacerile in paradigma pur economica. problema se pune insa ca o corporatie nu actioneaza intr-un vid, ea isi desfasoara activitatea pentru ca raspunde unor nevoi umane si consuma resurse, angajeaza resurse in acest scop. atunci cand o corporatie lucreaza intr-o comunitate ii polueaza aerul, ii consuma resursele si scade calitatea vietii oamenilor; orice taxe ar plati si oricati oameni ar angaja nu poate compensa pentru faptul ca in acel loc s-a distrus ecosistemul pentru 20 de generatii de acum inainte. Stii care e durata de viata a unei corporatii? Exista estimari care arata ca din top 500 forbes din anii 50 in SUA s-au mai pastrat cam 10% din companii, ceea ce inseamna ca multe companii mai mici se destrama inca inainte ca efectele lor pe termen mediu sa poata fi platite din taxele pe care ele le platesc statului sau comunitatilor locale. In aceste conditii, acea comunitate e lasata sa plateasca costurile imbogatirii unor actionari (termen scurt) si costurile externalizate de corporatie (poluare, imbolnaviri) pentru urmatoarele 20 de generatii. Eu nu spun ca o companie nu trebuie sa faca profit. Ceea ce spun este ca acest profit trebuie facut responsabil fata de societate. Cat priveste metafora, corporatie - persoana psihotica - este o metoda des intalnita in stiintele sociale. Etichetam oamenii cu mult mai multa larghete, de ce sa "scape" corporatiile?

valeriu spunea...

Problema este cum gandim noi sau cum gandesc corporatiile problema? Si eu sunt ecologist si impartasesc temerile si nemultumirile pentru degradarea iresponsabila a naturii de catre companii. Dar sa nu confundam nemultumirile si valorile noastre cu strategiile companiilor. Scopul lor ultim este profitul, iar pentru obtinerea lui trebuie sa tina cont de publicuri, care se intampla in ultimul timp sa fie sensibile la problemele de mediu. Este RSC atunci cand o companie investeste intr-o tehnologie mai putin poluanta pentru ca sunt oameni ca noi sesibili la probleme de mediu (care eventual ar boicota serviciile sau produsele ei)? Cum stabilesti cand este RSC, daca nu stii care sunt motivatiile companiei?

Metafora corporatie - persoana psihotica nu este una naiva, neutra. Probabil m-as supara daca cineva m-ar eticheta astfel. E o metafora care are in spatele ei o ideologie.

Camelia Crisan spunea...

Mi se pare interesant ce spui, insa cand spui asta: "Dar sa nu confundam nemultumirile si valorile noastre cu strategiile companiilor" cred ca faci o confuzie. Atata timp cat ceea ce face o corporatie se rasfrange asupra mediului in care traiesc, se rasfrange in ce mananc sau cu ce ma imbrac, am tot dreptul sa ma "amestec" in ceea ce face acea corporatie. Oricare dintre noi are acest drept, la nivel individual, ca o asociatie de consumatori, ONG sau ca parte a unei structuri institutionale a statului. Corporatia exista datorita stakeholderilor, pentru ca raspunde unor nevoi ale acestora, corporatia nu exista in aer. Cand o companie investeste pentru a castiga mai bine, dar in acelasi timp protejeaza mediul, bine pentru ea si bine pentru noi. Nu se pune ca RSC daca face acest lucru in urma unei obligatii din partea sistemului juridic, dar daca o face din proprie initiativa si aceasta initiativa nu e doar o floare cu care incearca sa faca primavara, atunci e ok. Ceea ce trebuie sa stim toti este ca RSC-ul nu inseamna o initiativa responsabila, are de a face cu un sistem in care organizatia functioneaza si e condusa. De relatiile dintre corporatie si mediul ei extern si integritatea actiunilor ei in toate situatiile.

O corporatie = persoana psihopata, mai ales atunci cand promoveaza un set de principii pozitive dar se comporta dupa un set de principii opuse. Schizofrenie clara! :)

valeriu spunea...

Poate ca nu am inteles inca ce este RSC-ul. Este RSC atunci cand o companie investeste in mediu pentru ca are o problema de imagine si incearca sa o rezolve in acest fel? Este RSC cand o companie construieste o gradinita pentru copii angajatilor, fapt ce duce la cresterea atasamentului acestora fata de companie? etc. Si toate acestea pentru a obtine profit. Metodologic cum afli daca o companie are o actiune din motive de responsabilitate sociala sau doar pentru profit?
RSC-ul este ideologia noastra, care avem o reprezentare asupra lumii si vietii (si implicit asteptari din partea companiilor), sau o abordare a companiilor patrunse de iubirea pentru aproape si natura? Sau poate nu ne putem restrange la aceasta dilema?

underly spunea...

Responsabilitatea sociala a unei corporatii se masoara prin studii specifice care tin cont de trei dimensiuni ale problemei si anume mediu (dar nu numai), societate si guvernanta (sau managementul firmei).

Cu respect,
E.V. - E.S.G. analyst