CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


duminică, 3 mai 2009

De ce CSR se traduce in romana: responsabilitate sociala CORPORATIVA

Am ascultat cu mare incantare la conferinta RSC a FCRP / SNSPA prezentarea lucrarii profesorului Hoffman si de la domnia sa am primit o argumentare pentru ca de acum inainte mediul academic romanesc sa foloseasca la traducerea termenului de corporate social responsability sintagma responsabilitate sociala corporativa spre deosebire de responsabilitate sociala corporatista.

Profesorul Hoffman a inceput prin a expune cateva chestiuni care stau la baza doctrinei corporatiste, asa cum rezulta din documentele Uniunii Europene. Prima idee e aceea ca natura nu mai exista in starea pura din imaginarul nostru colectiv - natura este in lumea moderna proprietatea cuiva, a unui singur proprietar cel mai adesea, nici macar a unei comunitati. Aerul a ramas singura resursa gratuita si universala a planetei si cateva bucati din oceanul planetar - poate de aceea protocolul de la Kyoto reglementeaza mai degraba emisiile de gaze - pentru ca alte reglementari s-ar lovi de inalienabilul si intangibilul drept al proprietatii.

Corporatismul ca doctrina a secolului XXI de aceasta data, tine de impartirea puterii tuturor participantilor corpusului social si are in centrul sau ideea parteneriatului - unde relatia dintre partile corpusului social ar trebui sa se transforme dintr-o competitie acerba intr-o competitie cu suma nula (adica toti pierd sau toti castiga). Asadar corporatismul este mai degraba un concept ce tine de o strategie institutionala care trebuie sa le permita actorilor sa coopereze si sa castige impreuna. Responsabilitatea sociala corporatista este in acest context o noua schema de concepere a capitalismului modern - ca o cooperare intre elitele cunoasterii si elitele puterii.

In continuare profesorul Hoffman s-a referit la rolul pe care trebuie sa-l aiba universitatile si institutiile educationale in acest proces. Ele trebuie sa-si orienteze cercetarea si proiectele de invatare spre oferirea de servicii, pentru ca rezultatul procesului educational sa fie in fapt formarea elitelor cunoasterii.

In societatea capitalista moderna elitele cunoasterii trebuie sa imparta puterea cu elitele politice. Si acesta ar trebui sa fie inceputul unui proiect de reforma profunda a Romaniei daca vrem sa ajungem intr-o modernitate reala, nu in una intarziata. In Romania elitele trebuie recunoscute si nu instituite (vezi teoria selectiei sociale negative a lui Eminescu). Nu trebuie sa ne propunem sa ardem etapele, nici sa ajungem din urma statele dezvoltate, strategia noastra de dezvoltare durabila trebuie sa fie crearea acestui melanj intre elita politica si elita a cunoasterii.

Profesorul Bortun a replicat ca in timp ce Europa urmareste acest deziderat la noi in tara scad bugetele de cercetare, ceea ce inseamna ca Romania alearga pe alt stadion si de asta data. Replica profesorului Hoffman a fost ca din pacate nici macar asa de buni nu suntem sa alergam pe alt stadion, noi alergam in continuare in jurul casei.

Daca noul corporatism tine de impartirea puterii atunci RSC tine de corporatie, adica de organizatie, firma, companie - de aceea vorbim de responsabilitate corporativa.

Corporatismul include responsabilitatea corporativa, un argument suplimentar fiind acela adus de Vogel (2005) ca pentru a balansa puterea dintre o corporatie si grupurile ei interesate e mai usor sa schimbi practicile corporative decat politicile publice care le guverneaza - mai ales atunci cand elita politica se supune unui singur stapan si acela nu e nici poporul si nici etica sau caracterul.

2 comentarii:

Adrian spunea...

Doamna Camelia Crisan, sper ca nu deranjez evidentiand cateva "nereguli" in legatura cu spusele domnului Hoffman exprimate de dumneavoastra aici pe blog.
In primul rand, domnul Hoffman deplange faptul ca prea multe lucruri, sau spatii geografice se afla in posesia "cuiva", adica constituie proprietate privata. Ori, aeasta afirmatie ma face sa ma intreb in ce parte a spectrului politic se afla domnul Hoffman. Sa nu ne facem iluzii - daca un teren nu face parte din proprietatea privata a cuiva, atunci face parte din proprietatea STATULUI. Iar ca o regula generala, oamenii au mult mai bine grija de propria proprietatea decat de cea a "tuturor". S-a vazut mult prea bine acest lucru pe vremea comunismului. Cu alte cuvinte, vei fi mult mai suparat daca cineva taie niste copaci din padurea ta personala decat daca cineva taie copaci din padurea "tuturor", adica a statului.Domnul Hoffman bate campii la propriu, cat si la figurat.
Iar in ceea ce priveste tratatul Kyoto, este bine stiut ca Uniunea Europeana nu il respecta, deoarece ar costa-o prea mult.
"In societatea capitalista moderna elitele cunoasterii trebuie sa imparta puterea cu elitele politice."
Adica filozofii regi? Credeam ca Popper a elucidat situatia.

Mai trebuie precizata o chestie: corporatiile mari NU sprijina capitalismul sau piata libera.
Ele mult mai degraba ar prefera un acord cu statul, prin care acesta din urma sa le garanteze protectie fata de competitia externa, adica sa taxeze mai mult importurile(vezi cazul Renault-Dacia), sau sa le acorde suport financiar in caz ca acestea ajung in pragul falimentului (ca de exemplu GM acuma in State). Ori, aceste masuri merg impotriva ideii de capitalism si piata libera. Una din ideile fundamentale ale capitalismului este ca unele firme pier. Adica dau faliment. Capitalismul este un sistem de pierderi si castiguri, rezultatul fiind eficienta.
Sa dau un exemplu: se tot vorbeste de saracii mici interprinzatori care nu fac fata concurentei supermarketurilor( carrefour, metro etc). De ce nu fac fata? Deoarece supermarketurile ofera produse mai multe, la un pret mai mic. In consecinta, cumparatorii rationali vor fi mai atrasi de preturile si bogatia ofertei de produse ale supermarketurilor. Poate, ca o consecinta, unii interprinzatori mai mici vor da faliment deoarce nu vor putea concura la pret, nici la volum. Oricare ar fi cazul, economia reuseste sa distribuie cat mai multe produse, la cat mai multi oameni, la un pret cat mai mic.Poate ca intr-o zi si aceste supermarketuri vor da faliment din cauza unei metode de distrubutie si mai eficiente. O sa le plangem de mila atuncea?

Camelia Crisan spunea...

Domnule Adrian, sincer, nu mi se pare ca profesorul Hoffman bate campii. Faptul ca natura este in prezent aproape in totalitate in proprietate privata nu inseamna ca e mai bine ingrijita ci ca proprietarul poate face cu aceasta exact ceea ce pofteste - vezi taierile masive de arbori din padurile Romaniei. Daca va duceti in state mai civilizate decat Ro, ex. Marea Britanie si vreti sa petreceti un weekend la tara facand trecking veti vedea ca nu aveti pe unde merge - repet doar pentru a va plimba - pentru ca toate proprietatile sunt ingradite. De natura se poate bucura doar proprietarul si numai acesta. Va invit sa-l cititi pe Alistair MacKintosh - cred ca asa se scrie numele corect - si veti vedea cat au avut de patimit un sat de scotieni pentru a scoate de pe teritoriul lor o corporatie poluatoare care era gata sa le distruga comunitatea - cred ca e vorba despre o firma ce-si propunea sa exploateze marmura sau piatra din apropiere. Si nu vreau sa arat cu degetul nici spre Rosia Montana si ce dezastru ecologic se pregateste in zona. Ideea cu lanturile de supermagazine si cu micii producatori care dau faliment a fost dezbatuta pe larg afara - este evident pentru mine ca puneti problema din perspectiva neo-liberala, insa chiar Keynes a recunoscut ca piata libera asa cum a gandit-o Adam Smith nu functioneaza. Vesticii au constatat asta - noua ne e teama sa o spunem pentru ca suntem inca bantuiti de fantoma comunista si nu de o interpretare responsabila a lui Marx. Paradigma neo-liberala transforma cetateanul in consumator, in dezbraca de solidaritate sociala si in programeaza sa actioneze in functie de mitul penuriei. Stalele vestice interzic prezenta in centrul oraselor a lanturilor mari de magazine pentru ca "omoara" micii producatori si comercianti, adica patura de mijloc - patura pe care se constituie democratia. Astept sa-mi spuneti ca statul oricum a murit si ca oricum nu ar mai trebui sa ne intereseze contractul social si democratia. Cat despre reglementare, ma intorc la cine permite existenta si asigura legitimitatea activitatii corporatiei - statul. Asadar, e doar normal ca statul sa reglementeze activitatea corporativa pentru ca puterea acesteia, disproportionata in raport cu grupurile pe care le afecteaza, sa nu conduca spre o situatie orweliana de tip 1984.