CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


marți, 19 mai 2009

Dă-le notă angajatorilor din România! - partea a II-a -

Cu ceva vreme în urmă am postat un chestionar care invita utilizatorii activi ai site-ului www.desprefirme.com să le dea note angajatorilor. Pe lângă faptul că vizam prin acest demers rezultate știițifice relevante despre cât de bine sau nu sunt respectate drepturile angajaților în companiile românești, avantajul celui care completează e și acela că după 15 minute află care sunt mai exact beneficiile de care trebuie să se bucure în relația cu angajatorul, devine mai informat, mai conștient și mai puternic.

Ce am constatat este ca mulți dintre utilizatori sunt, puși în fața situației în care trebuie să reacționeze sau să face ceva, la fel de mioritici și indiferenți ca aceia care nici măcar nu s-au înregistrat, care doar citesc pe net, se indignează dar se lasă abuzați în continuare de șefi satrapi, arbitrari și incompetenți. Sau care, din contră, deși se simt bine în compania în care lucrează fierb într-o zeamă călduță și nu se mai obosesc să gândească ce merge mai bine ca să le spună și altora.

Există o teorie a persuasiunii care se cheamă ”piciorul în ușă” – adică îi ceri omului un acord inițial pentru un fapt mărunt pentru ca apoi să crești miza față de care îi ceri acordul. Legitatea pe care se bazează această tehnică de persuasiune este că oamenii tind să fie consistenți cu ei înșiși, de aceea cel care persuadează începe cu pași mici și care nu implică renunțarea la valori, convingeri sau credințe ci mai degrabă ceva general și non-amenințător pentru confortul persoanei.

Să ne întoarcem după această scurtă paranteză la situația noastră. Dacă utilizatorii acestui site fac un pas mic și-și cunosc mai bine drepturile, apoi le conștientizează și reflectează asupra lor, e posibil ca în pasul următor să facă și ceva pentru a ieși dintr-o situație. O să continui povestea de data trecută. După ce mahărul din resurse umane și-a concediat o angajată pentru că a cerut bonusul ce i se cuvenea după munca prestată anul trecut, a aflat că angajata concediată se mai conversa din când în când cu o colegă ce muncea în continuare în firmă. Așa că, în lipsa ei a verificat mesajele de pe calculatorul angajatei rămase și a găsit, citind schimbul de mesaje dintre cele două, niște epitete la adresa lui care i-au deranjat imaginea de sine. Urmarea? A strigat la angajata a cărei corespondență a violat-o să-și depună EA demisia. Juna, prost sfătuită și speriată a cedat presiunii și s-a cerut afară din firmă. A plecat cu mâna goală pentru că nu a îndrăznit să apeleze la ajutorul unui avocat specializat în dreptul muncii, care l-ar fi pus la punct pe mitocan. Poate că tot ar fi plecat până la urmă, dar cu o gaură în buzunarul patronului, ceea ce parcă n-ar fi fost așa de rău…pentru onoarea șifonată și clondirul cu mastic.

Unde bat cu această poveste? La ușa chestionarului pe care vă îndemn din nou să-l completați. Faceți din acest demers primul vostru act civic, primul pas înaintea altora mai semnificative, aducătoare de plus valoare personală. Dacă stăm cu mâinile în sân n-o să facă nimeni nimic pentru noi. Nu știu dacă rezultatele acestui chestionar vor schimba politici publice, mi-aș dori asta. Însă promisiunea mea este că voi face de rușine sau de laudă (depizând de opiniile și opțiunile exprimate de voi) angajatorii români la toate conferințele internaționale la care o să particip. Și vă mulțumesc anticipat acelora care-mi oferiți această șansa!


ps.: Pentru aceia dintre voi care vor sa dea o mana de ajutor, rugati-va prietenii sau cunostintele de prin firme sa-si faca un cont pe site-ul www.desprefirme.com, pentru a completa chestionarul si a-si aduce contributia la cunoasterea aplicata domeniului. Multumesc :)

4 comentarii:

adventure spunea...

Ma numar printre cei rebeli in general. Care, tocmai din cauza acestui lucru, are de suferit. Totul e simplu si frumos la nivel teoretic, caci "hartia suporta orice", dar practica ne omoara, nu-i asa? In decurs de mai putin de un an de zile am avut doi angajatori care m-aj socat. Am plecat prin demisie, pentru ca nu rezistam psihic sa le vad si, implicit, sa le fiu complice la un comportament absolut grosolon si o totala lipsa de respect la adresa angajatilor, a sferei private a acestora si a activitatii lor. E vorba de o firma cu renume in domeniul de turism, unde seful se comporta ca moshierul pe propria moshie, biciuind cu vulgaritati si incompetenta manageriala. Cea de-a doua este o firma straina, la a carei infiintare si punere pe picioare am ajutat si eu, slabind 3 kg in 2 luni si practic abandonandu-ma total, care a venit in Romania pusa pe jaf si inselaciune. DE CE?? PENTRU CA LEGISLATIA ROMANEASCA II PERMITE, pentru ca, in general, cancelariile de avocati (cancelarii mari!!!) fac orice sa isi salveze clientii pe bani grei, astfel incat strainii vin si fura si inseala in mod oficial, balacarindu-si angajatii romani, nerespectandu-le programul si drepturile nu pentru ca nu ar stii, ci pentru ca nu vor sa stie. Am un dosar intreg de corespondenta si ajunsesem in halul sa imi doresc ca acest individ sa ajunga in spatele gratiilor.
Chestia cu apelatul la un avocat specializat in dreptl muncii ...... vorbiti serios? Si cine il plateste???
Eu am fost la un avocat in ziua in care mi-am dat demisia. Stiti ce mi-a recomandat??? Ca e mai simplu sa iti dai demisia, decat sa te apuci sa faci procese. Nu ma intrebati de ce. Am 40 de ani, sunt trecuta prin destule, dar legislatia din Romania nu este facuta pentru muritorii de rand. BANUL ESTE REGE!!!!
Spuneti de conferinte internationale ..... am lucrat in general in firme straine. Credeti ca managementului de la firma mama ii pasa ca managerul filialei din Romania este un idiot si un animal?? Nu ii pasa, acela vind in vizita si vrea cifrele, atat. Nu il intereseaza altceva, am experimentat asta, nu o data.
O sa scriu o carte despre acest subiect pe care il atacati dv. aici, pentru ca am destul material scris. Pornind de la atitudini la interviuri, pana la comportamente dezastruos de dezumanizante atunci cand devii angajat. De fiecare data, inclusiv acum, am demisionat, ramanand pe drumuri. Anul trecut am stat 6 luni fara munca si fara nici un ajutor. Anul acesta am fost mai norocoasa, dupa 2 luni si 300 de CV-uri trimise, azi, in sfarsit, am primit o confirmare telefonica si peste o saptamana reincep munca intr-o companie.
As vrea sa ma implic si sa pot face ceva, sa public, sa povestesc cu nume clare ce se intampla pe piata muncii, atat ca angajat, cat si ca angajator. Tocmai asta faceam acum cand am primit acest mesaj de pe site, finalizam un articol personal despre relaxarea pe care criza o ofera angajatorilor, care au acum de unde alege si care, mult mai rau decat inainte, nu vor mai respecta absolut nimic!!! Daca vreti, intalniti-va cu mine personal, s-ar putea sa va placa ce am de povestit.
Momentan cershesc cartea de munca, SPER sa o primesc. La momentul plecarii mele din firma, angajatorul a urlat si a spus ca nu am nici un drept sa ii cer lui dovada ca a platit taxele si impozitele pe salariul meu. I-am cerut adeverinta pentru medicul de familie, nu o am nici astazi. E mult de povestit, foarte mult. Angajatorii nu au absolut nici o jena sa semneze si sa NU respecte. Si stiti de ce se ajunge la demisie? PENTRU CA NIMENI, ABSOLUT NIMENI DIN COLECTIV NU ESTE SOLIDAR. Toti stau si plang si barfesc la colturi, dar nimeni nu este solidar si devi persoana non-grata. Stiti cum e? E umilitor.
Daca doriti, repet oferta mea de a ne intalni.
Acest comentariu nu am reusit sa il public pe www.desprefirme.ro, am dat copy si paste aici.
Cu stima,
Anca Moraru
0722789394

Camelia Crisan spunea...

Anca. Multumesc pentru comentariu. E mult mai vitriolat decat ceea ce am spus eu. Sa stii ca de multe ori companiile de afara nu stiu ce se intampla in Romania. Afara au institutii la care pot apela si angajatii romani - de exemplu organizational ombudsman - insa angajatii romani nu folosesc aceasta cale pentru ca nu stiu de ea - nu li se comunica acest fapt.
Am facut de ras la Manchester o companie de la Bacau care-si trateaza angajatii chinezi ca sclavii pe plantatie - ii tine inchisi in spatele gardului cu sarma ghimpata ca intr-un lagar de munca. Din pacate cei care merg afara sa reprezinte cazuistica de CSR povestesc doar faptele bune, ei bine, eu cred ca si cele nasoale trebuie prezentate. Si cand te duci la o conferinta unde sunt greii corporatiilor europene care se lauda si tu spui, in aceeasi conferinta ca habar n-au ce se intampla in filialele lor din Romania, crede-ma ca conteaza. Vatafului roman de country manager nu-i pasa, insa compania mama stie ca pretul ei la bursa depinde de reputatie. Acest val al responsabilizarii vine si spre Romania, e adevarat ca mai incet. Ingrozitor e faptul ca la locul de munca nu exista nici un fel de solidaritate umana - drepturile tale ar trebui sa fie aparate de un sindicat - ar fi mult mai profesional asa. Inainte de a face un gest de lehamite, da-mi voie sa-ti spun ca sindicatele din Romania s-au profesionalizat iar unele dintre ele - vezi cartel alfa - chiar ofera servicii de protectie angajatilor. cat despre avocati, trebuie sa te adresezi unuia specializat in dreptul muncii, am si pe cineva pe care pot sa ti-l recomand si o sa te contactez in zilele urmatoare. bafta la noul job!

AnKa spunea...

Multumesc pentru raspuns. Un avocat in dreptul muncii, pentru o simpla sedinta de consultanta, trebuie platit, corect? Este unul dintre motivele pentru care majoritatea angajatilor nu recurg la avocati. Cunosc breasla, in linii mari. Lasa foarte mult de dorit. Ei nu consilieaza. Ei asculta si la final te intreaba: °Sfatul meu e sa demisionati°. Si am demisionat, pe riscul meu, fara nici un venit, fara nici un sprijin. De ce? Pentru ca nu mai puteam tolera mitocania si inegalitatea intr-o firma in care nu are cum sa existe sindicat, avand doar 2 pana la 5 angajati. De cazurile astea mici nu se ocupa nimeni, pentru ca nu ies bani. Ca peste tot in Romania, totul se reduce la bani, nu mai exista spirit de umanitate, de solidaritate, de bun simt, de ajutor, de reciprocitate etc etc Romania este o hazna de bataie de joc. Din mult prea multe puncte de vedere. De peste 2 luni de zile eu nu obtin o adeverinta pentru medicul de familie. De peste doua luni eu nu obtin o dovada cum ca angajatorul mi-a achitat taxele si impozitele pe salariu, FIRMA DE AVOCATI i-a spus angajatorului ca eu, angajatul, NU AM DREPTUL ACESTA!!!!!! Eu eram director in firma si am cerut aceste informatii la firma de contabilitate. Care m-a ignorat cu brio si m-a raportat administratorului strain!!!! Intelegeti ce spun???? Eu, in tara mea, pe munca mea, sunt raportata de niste angajati romani ai unei firme romanesti de avocatura, unei secaturi de administrator venit in Romania sa insele pe toata lumea, pentru ca legislatia ii permite. Se face o luna si nu am nici o veste despre cartea mea de munca, in care am salvati vreo 20 de ani de munca in aceasta tzara ..... Sunt convinsa ca exista cazuri MAI MARI SI MAI GRELE SI MAI IMPORTANTE .... dar daca astea mici nu se rezolva ....
nu mai comentez.

AnKa spunea...

Inca ceva:

Stiti ca ITM Bucuresti are un site si are acolo o adresa de e-mail?
Stiti ca Ministerul Turismului are un site si are acolo o adresa de e-mail?

Stiti ca m-am adresat in luna martie acestor oficialitati, pe e-mail, in mai multe randuri, dar nu am primit nici un fel de feed back?? Le-am cerut sprijin, le-am cerut consultanta inainte de a se intampla ceva rau. Nu am primit absolut nimic.

Exista cumva o lege prin care un raspuns trebuie sa fie trimis petentului in max. 30 de zile? Sau e doar in imaginatia mea?

Sa mai comentez?

Nu astept raspuns. Romania este un caz clasat, bun de arhivat.