CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


duminică, 15 februarie 2009

La Rosia Montana rezbelul intra in linie dreapta!

Am citit un articol in Evenimentul Zilei, articol a carui adresa web este: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/839684/Canadienii-nu-renunta-la-aurul-romanesc--/. Apoi m-am uitat si pe comentarii. Cei mai multi dintre concetatenii nostri au opinii doar despre chestiuni care sunt mizilicuri in toata povestea: cine cui da spaga, care cetatean vinde sau nu casa catre Rosia Montana Gold Corporation, vai ce bine vor locui satenii in noul cartier ...aiureli. Problema pe care trebuie sa si-o puna opinia pubica din Romania este daca dorim ca la finalul celor 20 de ani de exploatarea a aurului prin folosirea cianurilor, sa avem in inima Ardealului mii de tone de deseuri toxice in locul unor munti. Asta e tot. E simplu. Sunt acele tone de deseuri toxice mostenirea pe care ne dorim sa o lasam generatiilor viitoare? Daca da, atunci e simplu: sa dam certificatele de mediu si sa lasam compania sa toace si sa scormoneasca solul in cautare de aur. Daca nu vrem asta, atunci trebuie sa facem lobby la cei pe care i-am votat ca acestia sa voteze la randul lor legea care interzice folosirea cianurilor in activitatea miniera. Atunci RMGC nu va mai avea obiectul muncii. Si nici multe dintre companiile romanesti care, mai obscure, ne otravesc in continuare. Pe mine ca cetatean nu ma intereseaza ce reglementari respecta compania miniera Gabriel Resources si filiala ei romaneasca Rosia Montana Gold Corporation. Nici o reglementare din lume nu ne asigura ca la finalul activitatii companiei nu o sa ramanem cu mii de tone de deseuri miniere si halde de steril pline de cianuri, ca muntii si padurile nu vor fi rase de pe fata pamantului. Nu ma intereseaza nici cati bani pierde compania, in afaceri exista riscuri. Uneori castigi, alteori pierzi. Resping si argumente care ne spun ca la Rosia Montana si de fapt in tot patrulaterul aurului din Ardeal exista deja poluare si halde de steril pline de cianuri lasate de Minvest Deva si deci ce mai conteaza altele noi. Conteaza! Fiecare kilogram de cianuri adaugate la un dezastru ecologic deja existent se aduna... nu se scade. Hai sa facem curat mai intai si apoi, cand se va descoperi alta metoda de extractie a aurului si cand nu vom avea de mutilat sau de otravit o zona intreaga poate vom decide sa-l exploatam. Pana atunci insa, sa incercam sa nu stricam si mai mult ceea ce e deja stricat. Nu avem voie sa facem asta generatiilor viitoare. Planeta nu e a noastra, e doar un imprumut de la cei care o sa vina. Putem trai fara aur, nu putem trai insa fara ape curate, fara paduri si intr-un peisaj selenar. Va indemn sa va opuneti prin toate mijloacele masinariei publicitare si argumentelor propuse de RMGC. Si sa faceti tot lobby-ul posibil pentru a stopa aceasta companie sa opereze vreodata in Romania. Actionarii iau banii luati din vanzarea aurului si pleaca... noua ne ramane otrava. Schimbul nu e echitabil. Tara e inca locuita de romani... stiu ca suna patetic, insa e un adevar incontestabil. Hai sa facem din salvarea Rosiei Montana un proiect national de solidaritate, intre noi - romanii de azi si cei care va sa vina. Jos cianurile din minerit!

Niciun comentariu: