CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


joi, 29 ianuarie 2009

Forumul Economic de la Davos - 2 puncte de vedere

Pentru persoanele interesate de responsabilitatea socială corporatistă, Forumul Economic de la Davos este o ocazie nesperată, fiindca reuneşte şefi de state şi guverne dar şi unii dintre cei mai faimoşi teoreticieni ai domeniului, unii dintre cei mai mari filantropi si policy makers.
Aş scoate în evidentă două speech-uri, două puncte de vedere exprimate de unii dintre cei mai puternici oameni ai planetei: preşedintele Chinei şi primul ministru al Rusiei, dl. Wen respectiv dl. Putin.
Dl. Putin a facut, din punctul meu de vedere, o analiză la rece, destul de pertinentă referitoare la actuala criză, propunând câteva lecţii pe care trebuie să le învăţăm şi câteva măsuri care, în opinia sa trebuie implementate la nivel global, pentru că, aşa cum sublinia domnia sa, diferenţa dintre criza anilor 20-30 şi actuala e dată de faptul că prin intermediul globalizării, toate statele vor suferi consecinţele. Citez în continuare din discursul dlui Putin:
"In our opinion, we must first atone for the past and open our cards, so to speak.
This means we must assess the real situation and write off all hopeless debts and “bad” assets.
True, this will be an extremely painful and unpleasant process. Far from everyone can accept such measures, fearing for their capitalisation, bonuses or reputation. However, we would “conserve” and prolong the crisis, unless we clean up our balance sheets. I believe financial authorities must work out the required mechanism for writing off debts that corresponds to today’s needs.
Second. Apart from cleaning up our balance sheets, it is high time we got rid of virtual money, exaggerated reports and dubious ratings. We must not harbour any illusions while assessing the state of the global economy and the real corporate standing, even if such assessments are made by major auditors and analysts.
In effect, our proposal implies that the audit, accounting and ratings system reform must be based on a reversion to the fundamental asset value concept. In other words, assessments of each individual business must be based on its ability to generate added value, rather than on subjective concepts. In our opinion, the economy of the future must become an economy of real values. How to achieve this is not so clear-cut. Let us think about it together.
Third. Excessive dependence on a single reserve currency is dangerous for the global economy. Consequently, it would be sensible to encourage the objective process of creating several strong reserve currencies in the future. It is high time we launched a detailed discussion of methods to facilitate a smooth and irreversible switchover to the new model.
Fourth. Most nations convert their international reserves into foreign currencies and must therefore be convinced that they are reliable. Those issuing reserve and accounting currencies are objectively interested in their use by other states.
This highlights mutual interests and interdependence.
Consequently, it is important that reserve currency issuers must implement more open monetary policies. Moreover, these nations must pledge to abide by internationally recognised rules of macroeconomic and financial discipline. In our opinion, this demand is not excessive.
At the same time, the global financial system is not the only element in need of reforms. We are facing a much broader range of problems.
This means that a system based on cooperation between several major centres must replace the obsolete unipolar world concept.
We must strengthen the system of global regulators based on international law and a system of multilateral agreements in order to prevent chaos and unpredictability in such a multipolar world. Consequently, it is very important that we reassess the role of leading international organisations and institutions.
I am convinced that we can build a more equitable and efficient global economic system. But it is impossible to create a detailed plan at this event today."

Dl. Wen, pe de altă parte, se referă la măsurile luate de China pentru a trece peste criză, ele incluzând: creşterea cheltuielilor guvernamentale şi implementarea unui sistem de scădere a taxelor, scăderea dobânzilor şi creşterea lichidităţilor în sistemul bancar, implementarea unui sistem de restructurare industrială şi de reînoire la scară largă, încurajarea activă a inovării şi up-gradarea în ştiinţă şi tehnologie, creşterea nivelului de protecţie socială concomitent cu lansarea şi dezvoltarea unor programe de reformă educaţională pe termen mediu şi lung. Ceea ce mi s-a părut interesant în mesajul dlui Wen a fost pledoaria sa pro-domo, adica motivele pentru care China isi va continua cresterea economica, motive care, daca îşi vor dovedi efectele în perioada următoare sunt o dovadă clară a unor lideri politici animati de spiritul unei înţelepciunii orientale de dorit si pe plaiuri dambovitzene.

Intre timp in Romania, discutam bugetul si cum ne mai impartim cascavalul.



Intregul discurs al celor doua personalitati poate fi gasit la:

http://www.weforum.org/pdf/AM_2009/OpeningAddress_VladimirPutin.pdf
http://www.weforum.org/pdf/AM_2009/Speech_WenJiabao.pdf

miercuri, 28 ianuarie 2009

Sindicatele si dreptul de autor

O spun de la inceput ca sa nu existe dubii: sunt de acord cu initiativa sindicatelor de modificare a legii privind drepturile patrimoniale de autor. Faptul ca in baza acestor contracte de drept de autor sunt platiti bucatari, salahori, taximetristi si chiar si ziaristi, mi se pare inacceptabil. Un om nu poate fi platit doar in baza unui astfel de contract. Statul trebuie sa se asigure ca fiecare cetatean este inclus sub umbrela protectiei sociale, mai ales in aceste timpuri nesigure. Pe de alta parte trebuie ca legiuitorii sa ne dea si alte optiuni, si atunci cand avem mai multe locuri de munca nu e normal sa fim obligati sa cotizam de la toate pentru somaj, sanatate si alte taxe pe care le platim; mai ales ca o suma mai mare sau mai mica pe care o platim ca taxe nu ne indreptateste la un ajutor de somaj variabil. Cred in solidaritatea sociala, sunt de acord cu sindicatele si cu rolul lor in economie. Este indispensabil. Mai multi oameni uniti au o capacitate si o putere mai mare de negociere cu angajatorii (indiferent ca acestia sunt publici sau privati). Cred ca sunt meserii si profesii unde nu putem discuta despre platirea oamenilor pe contract de drept de autor. Si da, acolo se incalca legea, vorbim de plata la negru si de nerespectarea voluntara a dreptului angajatilor. Sunt multi tineri, chiar dintre prietenii mei, care spun: de ce sa platesc taxe la stat, ca oricum nu beneficiez de nimic - nu ma duc la medic la stat, pensia o sa mi-o iau de la privat, scolile sunt nashpa (nu mi-as trimite copilul la o scoala in Romania), politia o batjocura, iar sistemul judiciar o insulta la adresa cautarii dreptatii. Am doar un contraexemplu pentru aceasta gandire extra-liberala: sunt multi oameni care nu au avut sansa educatiei noastre, care nu au nici o sansa sa castige vreodata in viata mai mult decat salariul minim, iar umanismul nostru - taxele pe care le platim din salarii, sunt ceea ce ii ajuta pe multi oameni sa traiasca de pe o zi pe alta. Daca nu ne place cum sunt gestionati banii pe care ii platim ca taxe, nu ar trebui sa rapim sansa unor oameni pe care trebuie sa-i ajutam ci ar trebui sa facem presiune ca statul sa fie mai responsabil, sa ne implicam civic, sa fim noi in primul rand mai atenti - prin monitorizarea lor - fata de banii pe care ii dam. Sunt cazuri in care cetatenii au obligat autoritatile sa fie mai responsabile - vezi Clubul de Cicloturism din Cluj Napoca, ziaristul din Baia Mare care a pus poprire pe conturile Primariei din orasul omonim. Se poate, important e sa vrem asta, sa iesim din cinismul zilei, sa ne pese!

luni, 26 ianuarie 2009

British humor sau cum poate criza economica sa fie funny

Atasez un link semnalat cu ceva vreme in urma de colegul Alex Carlan. Cine spunea ca nu se poate rade de bancheri? Si b), cum se face ca scenaristii de comedie au vazut criza venind si guvernele nu? In plus, se explica extrem de coerent si ironic de unde a pornit criza imobiliara americana si de ce Europa si restul lumii o s-o incaseze in aceeasi masura... Enjoy fiidca daca nu putem sa-i dam jos pe bancheri si pe speculantii la bursa, daca nu putem darama bursele pana la ultima piatra, macar putem sa radem de ei si sa-i aratam cu degetul.

Asadar mergeti la: http://www.brasschecktv.com/page/187.html LOL!!!

Religulous - tema off topic

Acesta este titlul unui documentar prezentat de Bill Maher, un documentar ce face parte dintr-o serie in voga in acest moment in randul generatiei mele, un film ce promoveaza libera cugetare, asa cum sunt The Secret si Zeitgeist. Bill Maher este noul Michael Moore, insa o varianta mult mai funny a acestuia(asta si pentru ca omul a fost comic la viata lui). Documentarul, asa cum rezulta si din titlu, se invarte in jurul nebuniei religioase care a stapanit si stapaneste planeta, nu iarta nici religiile consacrate si nici micii saltimbanci ai marilor orase, inventatori de mici secte sau auto proclamati Mesia. N-am avut niciodata o parere buna despre masele de indocrinati care se calca in picioare sa ia apa, sau se invart in jurul unei pietre, sau se dau cu capul de zid. Nu-i inteleg si nu-mi doresc sa ma inteleaga. Insa simt ca pana acum doar lor le-a apartinut microfonul. Maher spune ca in America numarul liber-cugetatorilor sau a acelora care declara ca nu sunt inregimentati in vreun fel de religie institutionalizata este de 16% din populatie, adica mai mult decat orice minoritate rasiala sau etnica. Un semn ca poate acesta e procentul de cultural creatives? Documentarul te face sa-ti pui intrebari, asta daca nu ti le-ai pus deja si stii pe care parte a baricadei te situezi. In esenta, Maher sustine ca religia este ceva rau, pentru ca ne pune limite, ne infraneaza progresul iar Biblia sau orice sta la baza religiilor consacrate este o adunatura de pilde care trebuie tratata ca atare si nu facuta temelia pe care oamenii isi construiesc si administreaza viata. Cea mai funny religie mi s-a parut cea mormona, trebuie sa recunosc faptul ca inventatorul ei (caci de o inventie e vorba) a avut foarte multa fantezie. Maher nu face insa referire la religiile orientale: shintoism, buddism sau yoga - poate in episodul urmator. E interesant cum dupa o suta si ceva de ani ne intoarcem la Marx! Asta pentru cine nu credea ca istoria se repeta.

Puteti gasi mai multe despre documentar la: http://www.imdb.com/title/tt0815241/

miercuri, 21 ianuarie 2009

Salutare domnule Obama, respect!

Am vazut si eu ieri, ca toata lumea inaugurarea presedintelui Obama. Am primit mailuri entuziaste si am vazut isteria euforica a multimilor. Am auzit comentatori romani vorbin de mesianismul presedintelui SUA (unde altundeva decat in Romania s-ar putea pronunta astfel de cuvinte). M-a impresionat desfasurarea de forte, speechul si cuvintele alese, civilitatea comportamentului fostului si actualului presedinte (venind din mitocania romana, e normal sa ne impresioneneze asa ceva, cred). CNN-ul a mai prezentat ceva insa, iar azi de dimineata am fost sa ma conving cu ochii mei. De indata ce domnul Obama a devenit presedinte legal, adica ora 12.00 a coastei de est, pagina de web a Casei Albe a fost modificata si a putut fi accesata, cu informatii despre actuala administratie. Reporterii CNN au laudat rapiditatea cu care s-au desfasurat lucrurile si, mai ales, layout-ul prietenos pentru utilizator. Am accesat si eu agenda presedintelui (lor, al SUA vreau sa spun) si am gasit o rubrica pe care doresc sa o impartasesc cu voi: Etica. (http://www.whitehouse.gov/agenda/ethics/). Asa intelege domnul Obama sa reformeze clasa politica. Multe dintre initiativele lui s-ar potrivi si in Romania (de exemplu depolitizarea aparatului administrativ, scoaterea la dezbatere publica a taxelor speciale s.a.) Va indemn sa cititi acest pasaj, nu pentru ca v-ati dori apoi ca domnul Obama sa fie presedinte al Romaniei (ceea ce cred ca e un pic). Dar poate ca veti spune cui trebuie, unui candidat mai putin inspirat din clasa politica romaneasca, care ar putea macar traduce acel program si sa-si propuna aplicarea lui. Ar fi un tichet cu mai mare potential de castig decat demagogia de proasta calitate a campaniilor noastre electorale. Nu mi-a placut America lui Bush, nu mi-a placut doctrina neoconservatoare, nu mi-a placut ferventa promovarii ideii ca piata le regleaza pe toate si faptul ca bunastarea unora e bunastarea intregii natii. Am considerat si cred in continuare ca adevarata bunastare e acolo unde toti beneficiaza de efectele ei si nu doar 2-3 alesi. Am un singur regret, ca nu cred ca o sa prind in decursul vietii mele in Romania, un politician pentru care as vota cu atata respect cum as fi votat pentru domnul Obama. Si ca n-o sa vad prea curand in politica romanesca o femeie de talia si calibrul intelectual a lui Hillary. Cat despre etica politica, noi nu o promovam nici macar la nivel de principiu, iar simpla discutie despre caracter, virtute, loialitate, integritate sau solidaritate si responsabilitate starneste rasul in Palatul Parlamentului. Mai trist e ca starneste si rasul alegatorului. Nu avem nevoie de o noua clasa politica ci de o noua mentalitate, mai etica, mai responsabila, mai cetateneasca. Schimbarea se poate face, important e sa ne-o dorim. Yes, we can! :)

miercuri, 14 ianuarie 2009

Conferinta RSC la SNSPA

Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice (FCRP) din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA)

Vă invită să participaţi la conferinţa:

„Responsabilitatea socială corporativă şi dezvoltarea durabilă”


care va avea loc pe 10 aprilie 2009, în Bucureşti.


Pe plan internaţional, responsabilitatea socială a corporaţiilor (RSC) a devenit subiect al cercetării ştiinţifice încă din anii 1940, a evoluat apoi ca o consecinţă a mişcărilor pentru drepturi (anii ’60) şi s-a extins ca urmare a crizei statului bunăstării generale, manifestată tot mai vizibil începând cu primul “şoc al petrolului” (1973-1974). O dată cu intrarea societăţilor occidentale în era post-industrială, guvernele se văd presate să-şi reducă implicarea în activităţile de protecţie socială şi să-şi re-definească filosofia privind acordarea acesteia. “Spaţiul liber” care a rezultat a fost ocupat tot mai mult de activităţile corporaţiilor, care au aici o oportunitate favorabilă pentru a-şi legitima noul status – acela de “subiect al istoriei” în era globalizării.

Actuala criză economico-financiară ne arată că o colaborare între cele două dimensiuni ale societăţii este totuşi posibilă, punctual, pentru ieşirea din situaţii limită. De aceea, problema pe care ne propunem să o explorăm în cadrul conferinţei cu tema “Responsabilitatea socială corporativă şi dezvoltarea durabilă” este dacă această colaborare poate fi extinsă şi în “perioade de pace”. De asemenea, conferinţa se doreşte un spaţiu de lansare a unor întrebări precum: Există compatibilitate între interesele de business ale corporaţiilor multinaţionale şi dezvoltarea durabilă a ţărilor-gazdă? Dar între aceste interese şi dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale? Care ar putea fi modalităţile prin care politica de RSC ar contribui la dezvoltarea durabilă a unei societăţi? E necesar un cadru legal în acest sens? Ce ar trebui să reglementeze acest cadru legal? Există studii de caz în România care să ne arate implicarea corporativă în dezvoltarea durabilă a unei comunităţi? Există cazuri de management sustenabil al companiilor? Cu ce efecte? În România există strategii sectoriale de dezvoltare durabilă care ar putea fi implementate cu aportul unor corporaţii responsabile?

Aşadar, autorii sunt încurajaţi să vină cu lucrări care se încadrează în această temă generoasă, lucrări centrate pe analize, modele teoretice sau studii de caz care privesc exclusiv politica de responsabilitate socială a corporaţiilor din România şi dezvoltarea durabilă a României.

Date importante:

- 31 ianuarie 2009: trimiterea rezumatului lucrării în limba română;

- 15 februarie 2009: comunicarea din partea organizatorilor referitoare la acceptarea rezumatului;

- 15 martie 2009: comunicarea din partea organizatorilor referitoare la programul conferinţei;

- 1 aprilie 2009: Trimiterea lucrării în formă finală, împreună cu un rezumat în limba engleză şi cinci cuvinte-cheie.

Rezumatul în limba română va avea maxim 600 de cuvinte şi va fi trimis în format electronic, MS Word, la adresa de e-mail: rsc@comunicare.ro This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it . Autorii trebuie să menţioneze numele complet, afilierea, adresa instituţiei pe care o reprezintă, adresa de email, numere de telefon şi fax ale tuturor autorilor şi indicarea persoanei de contact (unul dintre autori).

Conferinţa "Responsabilitatea socială corporativă şi dezvoltarea durabilă" este organizată în cadrul programului de cercetare multianual „Studiu privind tranformarea politicilor de responsabilitate socială corporativă în pârghii ale dezvoltării durabile a României” – RSC.DDR.2010, contractat cu ANCS sub contractul nr. 91030/2007.Toate lucrările acceptate vor fi publicate într-un volum editat din fondurile grantului de cercetare RSC.DDR.2010.Criteriile de redactare ale lucrărilor finale vor fi făcute publice în curând pe site-ul conferinţei.

Pentru orice alte informaţii o puteţi contacta pe Camelia Bucuroaia, la tel. +4021 318 08 81; fax: +4021 224 24 33; mobil: +40753 084 025; e-mail: camelia.bucuroaia@comunicare.ro

marți, 6 ianuarie 2009

Supercapitalismul!!

Atunci cand esti interesat de CSR ajungi sa citesti volens nolens o gramada de literatura economica si de economie politica. In acest sens, in faza de cercetare a tezei de doctorat am dat de o gramada de lucrari care trateaza teme de CSR in legatura stransa cu sistemul capitalist, ba mai mult, se pare ca s-a dezvoltat o intreaga literatura pe tema reformei capitalismului. Asa cum spunea azi profesorul Bortun, lucrari socotite pana de curand ca oferind un punct de vedere marginal devin pe masura ce se adanceste actuala criza economica (o criza pe care eu o consider fundamentala si care va determina reforma profunda a capitalismului) mainstream. Am in minte cateva exemple de literatura marginala devenita peste noapte mainstream: Natural Capitalism (Hawken, Lovins si Lovins, 1999), Philantro-capitalism (Bishop si Green, 2008) si nu in cele din urma Supercapitalism (Reich, 2007). Ma opresc la cea din urma lucrare pentru ca autorul (fost secretar de stat pentru munca in administratia Clinton si actualmente consilier personal al presedintelui ales Obama) este una cu o serie de puncte de vedere absolut spectaculoase referitoare la evolutia economica a SUA in perioada post-belica. Autorul pune in ecuatie dezvoltarea capitalismului si democratia politica - reactia celor doua variabile in diverse contexte istorice, iar interpretarea pe care o da fenomenelor este incredibil de incitanta. Va dau un exemplu care mi se pare relevant in condiiile in care si in Romania am discutat despre puterea mare de negociere a supermarketurilor si hypermarketurilor, avem o comisie care reglementeaza bunele practici in relatia dintre producatori si marile lanturi de magazine, iar acest subiect a tinut ocupata agenda publica pret de vreo cateva saptamani. Reich povesteste cazul lantului de super marketuri american Wal-Mart de care toata lumea a auzit, fara indoiala. Wal-Mart are o politica de negociere foarte dura cu producatorii, iar acestia sunt obligati sa vanda la preturi foarte mici. In acelasi timp, o politica interna a magazinului obliga managerii sa nu puna un adaos mai mare de 10% la marfa cumparata, chiar daca si cu 10% adaos aceeasi marfa e mai ieftina cu mult in Wal-Mart decat in alte magazine americane. Politica de CSR a magazinului e loialitatea fata de client si obligatia pe care si-o asuma e de a furniza marfa cat mai ieftina. Pe de o parte, Reich marturiseste ca se simte fericit in calitate de consumator, pentru ca plateste putin pentru bunurile de care are nevoie, pe de alta parte simtul civic il indeamna sa observe ca datorita acestei politici de preturi, Wal-Mart "ucide" micii intreprinzatori si micii producatori, care sunt ruinati si nu pot sa-si continue activitatea in aceste conditii de concurenta. In acelasi timp cei care muncesc pentru Wal-Mart au salarii de mizerie, nu au de asigurari medicale si nici alte beneficii. Actionarii si managementul insa, isi iau tainul. Stiu ca datoria civica si fata de interesul public e un concept strain multor romani, de aceea pentru multi dintre cititori ceea ce spune Reich in continuare e un non-sens, iar cei mai jmecheri dintre conationalii nostri vor considera chiar ca e un fraier. Insa eu cred in faptul ca fiecare dintre noi, daca nu e o balena consumatoare, trebuie sa-si puna probleme legate de interesul civic si de supravietuirea micilor intreprinzatori sau de conditiile de munca ale angajitilor. Cine ar putea sa-i apere si cum? Cum putem salva democratia si interesele tuturor in fata acestui tavalug corporatist. Ei bine, Reich ne indeamna sa ridicam ochii spre institutiile statului investite de noi prin vot sa ne apere drepturile. Guvernantii care au painea si cutitul si sunt mandatati de vontanti sa faca regulile ar trebui sa dea o serie de legi care sa reglementeze: facilitarea muncitorilor din companii private sa formeze sindicate, sa oblige toate marile companii sa incheie asigurari de sanatate angajatilor (evident in Romania vorbim de plata contributiilor de sanatate si somaj la bugetul de stat), sa delimiteze zone de protectie scotand magazinele tip Wal-Mart din zonele metropolitane ale oraselor pentru a le permite micilor magazine sa supravietuiasca, sa creasca salariul minim pe economie astfel incat sa se asigure ca angajatii primesc suficienti bani care sa le acopere nevoile cosului zilnic s.a. Pentru asta avem stat, pentru asta trebuie sa votam, asta ar trebui sa faca cei care sunt la putere. Asta ar trebui sa fie masura prin intermediul caruia judecam daca politicienii sunt cu noi sau impotriva noastra. Am atasat site-ul lui Reich pe blogroll. Lectura placuta!

duminică, 4 ianuarie 2009

CSR în 2009

Am auzit repetându-se aproape cu obstinaţie la conferinţele la care am participat anul trecut o întrebare adresată în egală măsură de mediul ONG şi de consultanţi: ce o să se întâmple cu CSR-ul în anul 2009. Desigur, colegii mei din ONG-uri sau companii de media sau PR se refereau la bugetele destinate acţiunilor filantropice şi cei mai mulţi plusau, afirmând că abia într-un an de criză se va vedea cine e cu adevatat "CSR committed", în sensul că doar aceia care vor da bani în continuare iniţiativelor caritabile vor trebui să primească eticheta si patalamaua de "adevăraţi". Restul companiilor sunt doar nişte măscărici prefăcuţi ar fi fost concluzia. Ei bine, eu nu împărtăşesc acest punct de vedere. Cred că atât în perioade de criză cât şi în perioade de prosperitate, companiile au o singură datorie şi anume a se asigura că modul în care fac afaceri aduce satisfacţie stakeholderilor lor. Şi poate stârni vâlvă, însă sunt de acord cu Milton Friedman că e de datoria companiilor să facă profit, însă aş adăuga că profitul nu înseamnă neaparat dividende mai mari pentru acţionari sau bonusuri mai mari pentru top management şi că acest profit nu trebuie făcut în orice condiţii. Profitul companiei trebuie să se resimtă în tot "lanţul trofic". În bonusuri sau salarii mai mari pentru toţi angajaţii, în condiţii mai bune de muncă, în investiţii pentru tehnologii nepoluante, în iniţiative comunitare sau pentru dezvoltare locală. CSR-ul unei companii nu se opreşte la modul în care se fac banii ci şi la modul în care se împarte profitul. E asta marxism? Da, ar spune înfocaţii suporteri ai neoliberalismului.Eu spun nu, eu numesc asta CSR. Deci, cum va fi CSR-ul în 2009? La fel pentru cei care au introdus practicile de CSR în modul în care fac business; mai puţini bani pentru iniţiative filantropice; salarii mai mici pentru angajaţi şi dividende la fel de mari sau mai mari pentru acţionari - mai ales în cazul companiilor multinaţionale. Un an interesant!