CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


duminică, 14 decembrie 2008

Traiască... caritatea română!!!

Am fost vineri seara, în calitate de reprezentant al unei organizaţii neguvernamentale (pentru care lucrez în timpul liber), la un bal organizat cu fast şi cu mult tam-tam. Balul nu era unul caritabil per se, însă organizatorii au oferit şansa unor organizaţii neguvernamentale să expună produse pentru a fi vândute în beneficiul proiectelor pe care le administrează sau a grupurilor vulnerabile pe care le asistă. În cazul meu era vorba de produse ornamentale pentru pomul de iarnă realizate de către copiii rromi de le Centrul Educaţional din Bărbuleşti. Obiectele erau din aceeaşi familie cu nimicurile pe care cei din generaţia mea le făceau la ora de lucru manual. Erau în schimb destul de drăguţe şi in spiritul sărbatorilor. Evenimentul a fost foarte bine organizat, muzica a fost de bun gust, a fost şi o formaţie care a cântat live, organizatorii au promovat standul ONG-urilor, aşa încât totul ar fi trebuit să meargă strună. Singura problemă a fost comportamentul filantropic al participanţilor. Pe de o parte români verzi, români sadea care nu înţelegeau faptul că nu cumperi de la un targ caritabil un tablou de Grigorescu sau gablontzuri ca la Fondul Plastic şi nici icoane din secolul XVI. Donezi nişte bani pentru o cauză şi primeşti ceva în schimb - ăsta e trocul! Desigur că pentru acest mod de gândire, our stupid people - ca să-l parafrazez pe Brucan, mai are nevoie de încă 10 ani de educaţie civică, minim. Pe de altă parte am observat cealaltă specie care mă umple de mânie proletară - expatul cu aere în cap, foarte marcat de propria importanţă, ignorant şi cu nasul pe sus. Probabil că mulţi dintre consultanţii străini sau străinii care se dau consultanţi în România şi care stau foarte bine la nivelul atitudine de superioritate, nu fac nici cât o ceapă degerată la ei în ţară, ceea ce nu ne împiedică însă pe unii dintre noi, românii verzi să îi privim cel puţin ca pe sfintele moaşte. Ei bine, cea de a doua categorie nici măcar nu a venit să amuşineze standul ONG-urilor, prea preocupaţi de cadânele care sorbeau cu ochi bovini giuvaerurile pe care le grăiau craii în frumoasa limbă a lui Sheakespeare. Am mai stat de vorbă cu prieteni şi se pare că fauna balurilor caritabile bucureştene e cam aceeaşi. În afară de evenimente unde vine presa şi atunci, pentru a păstra reputaţia, snobilimea vâră adânc mâna în buzunarul pantalonilor de stofă lucioasă pentru a demonstra lumii caracter fin şi maniere aşişderea, filantropia românească este o glumă proastă. Trec razant peste faptul că materialele pe care le-au folosit copiii rromi pentru crearea ornamentelor au costat organizaţia noastră 200 de ron şi că am reuşit totuşi să adunăm fabuloasa sumă de 85 de ron, profit cu minus...:)
Şi aş vrea să închei comentariul într-o notă optimistă, totuşi. Nu există cuvinte care să descrie bucuria de pe faţa acelora care, trecând peste mutra de klingonian a omului de zăpadă sau peste florile cam ofilite şi prea portocalii, s-au oprit, au întrebat despre proiect şi apoi au donat la schimb suma despre care am pomenit. Vă îndemn să încercaţi comportamentul caritabil, să experimentaţi bucuria de a dărui. Nu doar pentru că e Crăciunul ci pentru a vă demonstra vouă că în această lume cinică se poate şi altfel. Nu e nevoie de milionari, de expaţi şi de televiziune, puteţi trăi minunea balului caritabil printr-un gest al nobleţii şi al altruismului.
Pe post de PS... la finalul evenimentului le-am împărţit celor prezenţi lucruşoarele realizate de copiii din Bărbuleşti - cadou; şi am făcut schimb de ornamente cu celelalte organizaţii neguvernamentale. Îi mulţumesc pe această cale unui Domn extrem de distins (categoria anti-snob) care a cumpărat toate ornamentele tip "klingonieni" pentru a-şi orna bradul de acasă şi unei comesene din divizia de vânzări a unui hotel mare din Bucureşti al cărei zâmbet post-donaţie a luminat întreaga încăpere.

Niciun comentariu: