CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


joi, 25 decembrie 2008

De sarbatori!

M-am gandit mult daca sa public o postare referitoare la sarbatorile de iarna cu mesaje siropoase sau, sa vorbesc despre o tema de sezon plus ceva CSR - si am agreat cea de a doua varianta. Din motive despre care prietenii stiu de ce, am hotarat sa-mi petrec sarbatorile de iarna in Anglia si sa experimentez aici spiritul Craciunului multicultural... mai ales ca aici, pentru a menaja sensibilitatile mai multor nationalitati si religii, se ureaza "festive greetings" si nu "Merry Chistmas" - interesant insa putin ipocrit. Asta cu atat mai mult cu cat incercand in ajun de Craciun impreuna cu un prieten sa gasim decoratiuni intr-un supermarket sau mall in care nu era coada de jumatate de kilometru, am ajuns in magazinul unor musulmani care vindeau fara nici o problema toate decoratiunile religioase crestine pentru pomul de Craciun pe care ti le puteai imagina. Si erau la vedere, nu dosite prin spate pe undeva. Cred in multiculturalitate, insa mai degraba in acceptarea diferentelor decat in uniformizare. Daca globalizarea o sa ne permita pastrarea diferentelor o sa devin fan! In acest spirit, Craciun fericit tuturor si distractie responsabila alaturi de cei dragi :)

duminică, 14 decembrie 2008

Traiască... caritatea română!!!

Am fost vineri seara, în calitate de reprezentant al unei organizaţii neguvernamentale (pentru care lucrez în timpul liber), la un bal organizat cu fast şi cu mult tam-tam. Balul nu era unul caritabil per se, însă organizatorii au oferit şansa unor organizaţii neguvernamentale să expună produse pentru a fi vândute în beneficiul proiectelor pe care le administrează sau a grupurilor vulnerabile pe care le asistă. În cazul meu era vorba de produse ornamentale pentru pomul de iarnă realizate de către copiii rromi de le Centrul Educaţional din Bărbuleşti. Obiectele erau din aceeaşi familie cu nimicurile pe care cei din generaţia mea le făceau la ora de lucru manual. Erau în schimb destul de drăguţe şi in spiritul sărbatorilor. Evenimentul a fost foarte bine organizat, muzica a fost de bun gust, a fost şi o formaţie care a cântat live, organizatorii au promovat standul ONG-urilor, aşa încât totul ar fi trebuit să meargă strună. Singura problemă a fost comportamentul filantropic al participanţilor. Pe de o parte români verzi, români sadea care nu înţelegeau faptul că nu cumperi de la un targ caritabil un tablou de Grigorescu sau gablontzuri ca la Fondul Plastic şi nici icoane din secolul XVI. Donezi nişte bani pentru o cauză şi primeşti ceva în schimb - ăsta e trocul! Desigur că pentru acest mod de gândire, our stupid people - ca să-l parafrazez pe Brucan, mai are nevoie de încă 10 ani de educaţie civică, minim. Pe de altă parte am observat cealaltă specie care mă umple de mânie proletară - expatul cu aere în cap, foarte marcat de propria importanţă, ignorant şi cu nasul pe sus. Probabil că mulţi dintre consultanţii străini sau străinii care se dau consultanţi în România şi care stau foarte bine la nivelul atitudine de superioritate, nu fac nici cât o ceapă degerată la ei în ţară, ceea ce nu ne împiedică însă pe unii dintre noi, românii verzi să îi privim cel puţin ca pe sfintele moaşte. Ei bine, cea de a doua categorie nici măcar nu a venit să amuşineze standul ONG-urilor, prea preocupaţi de cadânele care sorbeau cu ochi bovini giuvaerurile pe care le grăiau craii în frumoasa limbă a lui Sheakespeare. Am mai stat de vorbă cu prieteni şi se pare că fauna balurilor caritabile bucureştene e cam aceeaşi. În afară de evenimente unde vine presa şi atunci, pentru a păstra reputaţia, snobilimea vâră adânc mâna în buzunarul pantalonilor de stofă lucioasă pentru a demonstra lumii caracter fin şi maniere aşişderea, filantropia românească este o glumă proastă. Trec razant peste faptul că materialele pe care le-au folosit copiii rromi pentru crearea ornamentelor au costat organizaţia noastră 200 de ron şi că am reuşit totuşi să adunăm fabuloasa sumă de 85 de ron, profit cu minus...:)
Şi aş vrea să închei comentariul într-o notă optimistă, totuşi. Nu există cuvinte care să descrie bucuria de pe faţa acelora care, trecând peste mutra de klingonian a omului de zăpadă sau peste florile cam ofilite şi prea portocalii, s-au oprit, au întrebat despre proiect şi apoi au donat la schimb suma despre care am pomenit. Vă îndemn să încercaţi comportamentul caritabil, să experimentaţi bucuria de a dărui. Nu doar pentru că e Crăciunul ci pentru a vă demonstra vouă că în această lume cinică se poate şi altfel. Nu e nevoie de milionari, de expaţi şi de televiziune, puteţi trăi minunea balului caritabil printr-un gest al nobleţii şi al altruismului.
Pe post de PS... la finalul evenimentului le-am împărţit celor prezenţi lucruşoarele realizate de copiii din Bărbuleşti - cadou; şi am făcut schimb de ornamente cu celelalte organizaţii neguvernamentale. Îi mulţumesc pe această cale unui Domn extrem de distins (categoria anti-snob) care a cumpărat toate ornamentele tip "klingonieni" pentru a-şi orna bradul de acasă şi unei comesene din divizia de vânzări a unui hotel mare din Bucureşti al cărei zâmbet post-donaţie a luminat întreaga încăpere.

joi, 11 decembrie 2008

Cine si ce impiedica dezvoltarea durabila... se intoarce

Al patrulea obstacol este definit de Zadek (2007, 47) ca: Certitudine plus Incertitudine egal Inerţie. Fumătorul pus în faţa unor dovezi irefutabile despre faptul că fumatul ucide, poate spune: „dar dacă mă opresc din fumat, ceva tot mă va ucide.” Fatalismul şi probabil nihilismul au şi ele locul lor în arena dezvoltării sustenabile. Sondajele de opinie publică confirmă adesea punctele de vedere conform cărora lumea se duce de râpă şi nu putem face nimic din acest punct de vedere. Provocarea e pur şi simplu prea mare, pentru că chiar dacă rezolvăm o situaţie, vor apărea cu certitudine altele, mai complexe şi la fel de periculoase. Avem de a face cu sindrmul drobului de sare, cu fatalismul mioritic de care noi cei de prin părţile acestea de lume suntem aşa de conştienţi! Obstacolul cinci constă în: Certitudine plus Dilema prizonierului egal Inerţie (idem). Desigur la mijloc nu e pur şi simplu o problemă de incertitudine ci şi dificultatea determinării apariţiei unor acţiuni colective. Cei mai mulţi dintre noi cunosc jocul Dilema prizonierului – un exerciţiu matematic în fapt care demonstrează că doi sau mai mulţi indivizi pot lua cea mai bună hotărâre dacă decid să colaboreze, însă pot lua decizii dezastruoase dacă nu ştiu cum va reacţiona şi ce va face cealaltă persoană, şi mai ales dacă joacă "la dat la gioale". Cel mai frecvent oamenii se întreabă: „ce rost are să fac ceva dacă eu nu obţin nici un beneficiu imediat din asta?”. Obstacolul şase (Zadek, 48) constă în Grijă plus Înţelegere egal Mai Mult decât Acţiune. Sondajele de opinie publică referitoare la etica afacerilor dau constant următoarele tipuri de rezultate:
1. Oamenii cred că firmele ar trebui să se comporte mai bine decât o fac;
2. Oamenii cred că este puţin probabil ca ele să se comporte mai bine în viitor decât o fac acum;
3. Oamenii se bazează în afirmaţiile lor pe faptul că nu există alternativă la modul în care sunt organizate acum lucrurile.

Trebuie să înţelegem de ce oamenii nu acţionează, în ciuda faptului că sunt realmente îngrijoraţi de anumite chestiuni (poluare, efectul de seră). Am putea aborda chestiunea dintr-o perspectivă behavioristă şi să creştem preţurile acelor itemi pe care dorim să-i conservăm şi să aşteptăm ca oamenilor să vadă adevărata lor valoare şi să le pese. Dar aşa ceva nu se întâmplă şi cel mai bun exemplu este preţul benzinei. Câţi dintre noi şi-ar cumpăra maşini hibrid? Cred ca în acest moment acest gen de comportament nu e valabil nici măcar pentru trend setteri. Cred că vom ajunge să re-evaluăm dilema lui Marx: de ce sunt diamantele mai scumpe decât apa...de apă e mai multă nevoie decât de diamante. Cererea e mai mare. Preţul ar trebui să fie mare - dacă am privi doar perspectiva mercantilistă. Ei bine, fără a ţine cont în dezvoltarea economică de principiile durabilităţii, de tripple bottom line, s-ar putea sa ajungem vremuri în care un diamant nu va valora cat un litru de apă.

vineri, 5 decembrie 2008

Cine si ce impiedica dezvoltarea durabila - partea 1

Nu indraznesc sa compar acest comentariu cu predictiile malthusiene care ne avertizau ca populatia va creste intr-un asemenea ritm incat planeta nu va putea sa asigure resursele de hrana pentru omenire. Teoria a fost infirmata, spun unii, mai ales pentru ca am descoperit agricultura intensiva si acum suntem in faza de supra-productie. Poate in Europa! In Africa si in unele parti din Asia sunt inca oameni care mor de foame. Insa ceea ce voi scrie azi, desi se inscrie in aceeasi directie, nu abordeaza problema foametei mondiale ci a dezvoltarii sustenabile sau durabile - termeni care, in opinia mea inseamna acelasi lucru si se pot folosi intershanjabil. Daca definim dezvoltarea durabila in spiritul Raportului Brundland, insa mai metaforic, am putea sa-l citam pe Mads Ovlisen, fost CEO la Novo Nordisk, o companie farmaceutica daneza, care spunea ca aceasta dezvoltare reprezinta "modul de a trata planeta ca si cum ar fi un imprumut de la copiii nostri, mai degraba decat o mostenire de la parinti". Ascultam de dimineata Radio Guerilla si se difuza o piesa care nu mi-a placut inainte de 1989, insa ale carei versuri re-analizate, mi-au trezit sentimentul ca copiii generatiei mele nu vor putea sa mai cante "Noi in anul 2000!(2100)" pentru ca n-o sa mai aiba despre ce sa vorbeasca. Trec peste toate prezicerile sumbre referitoare la saracia sau disparitia resurselor si ma opresc la motivele care, in opinia lui Simon Zadek (2007) sunt responsabile pentru faptul ca noi, actualii inhabitanti nu ne schimbam comportamentul in unul pro-planeta mama, pro-mediu, pro-umanitate.
Primul obstacol, spune Zadek (2007, 46), este faptul ca oamenii vor sa moara! Desi sunt constienti ca planeta nu mai are resurse, ei continua sa consume. Intrebarea morala ar fi: "cum poti sa-i opresti pe oameni sa faca lucruri care par a fi rele pentru ei?" Similar, stim ca fumatul poate cauza decesul, si totusi, milioane de oameni continua sa fumeze. Desi pare absurd, e posibil ca oamenii sa consume constient, indreptandu-se spre pieire.
Al doilea obstacol, tine de egoism si inertie. Continuand exemplul de mai sus, spune Zadek (2007, 47) e ca si cum un fumator ar continua sa fumeze intr-un spatiu public, stiind ca prin comportamentul lui afecteaza negativ si sanatatea fumatorilor pasivi. Nota de plata pentru ceea ce consumam noi acum va fi platita de cea de a saptea generatie. Intrebarea morala ar fi "cum putem sa-i oprim pe oameni sa faca lucruri care par rele pentru alti semeni dar fata de care lor le pasa prea putin sau deloc?"
Al treilea obstacol se traduce in relatia: Optimism + Factorul 4 = Inactivitate (Lipsa de actiune) (Zadek, 2007, 47) In exemplul cu fumatul, desi oamenii stiu ca fumatul e daunator, ei cred ca va aparea in timp o inovatie medicala care o sa indrepte sau indeparteze efectele nedorite. In termenii dezvoltarii durabile, oamenii pot sa creada ca va aparea o tehnologie care va indrepta relele, va conduce la aparitia combustibililor sintetici si introducerea lor pe scara larga, la masini hibride care vor zbura cu 200 la ora etc. Factorul 4 se refera la faptul ca introducand chiar tehnologia existenta insa pentru bunurile produse pe scara larga, am putea obtine o crestere de patru o a eficientei energiei, de exemplu. Aceasta este o teorie a lui Amory Lovins. Faptul ca credem in miracolul tehnologic viitor (m-am recunoscut in categoria de oameni care gandesc asa!) ne domoleste sentimentul urgentei in cautarea de solutii si in promovarea unui comportament responsabil.
Mai sunt inca trei tipuri de obstacole pe care o sa le mentionez intr-un post viitor. Mi-e clar ca avem nevoie de mai multa educatie, de mai multa popularizare si responsabilizare. O sa incep prin a sorta mai bine gunoiul si a folosi si transportul in comun! :)

luni, 1 decembrie 2008

Alegerile din Romania - tema off topic

In ultimele zile ale campaniei electorale l-am insotit pe tatal meu in circumscriptia in care a candidat ca deputat - undeva prin Ardeal. Nu a fost de la inceput un candidat cu sanse si ca urmare nici nu a castigat mandatul pus in joc. Insa el imi spunea mereu ca Romania vazuta de la Bucuresti nu este Romania reala, ca eu si prietenii sau colegii mei traim intr-o alta tara, nu in cea care, de fapt, decide cui da voturile si sansa de a guverna tara. Am crezut ca nu are dreptate pentru ca Bucurestiul mi s-a parut un oras cu un melanj extraordinar, reprezentand in fapt toata Romania. Ei bine, dupa vizitarea unor sate de la munte in care se termina drumul, dupa discutii cu taranii care stateau in fata casei sau se repezeau la magazinul din colt dupa niste tutun, dupa bautul unei cola reci intr-un bar in care se adunau mai demult doar navetistii, am inteles ca Romania mea e alta decat Romania lui si, mai mult, nu stiu de fapt care e tara mea reala. Am stiut ca suntem o natie de tarani, m-am emotionat citind "Lauda taranului roman" si "Elogiul satului romanesc" insa Romania oraselor mici sau Romania rurala nu mai seamana deloc cu ce ne spuneau Rebreanu sau Blaga. Unde sunt oare respectabilii dascali de tara, buna cuviinta, preotii - parinti spirituali ai comunitatii? In satul romanesc totul e birt si comportament de birt, primarul e cel dintai vataf - unii conduc comunele ca argatii care se fac stapani pe mosie... e o saracie lucie mai peste tot, insa, ca sa-l citez pe Al Pacino, nimic nu se compara cu viziunea unor suflete amputate. Nu-mi pasa cine a castigat alegerile, pentru ca toate partidele au tratat cu aceeasi condescendenta si cu aceeasi superioritate "oile" din rural. Oamenii s-au bucurat de fularele si sepcile electorale si au votat pentru cei de la care le-au primit.Nix doctrina, nix campanie, nix dezbatere. Toti oamenii, fara exceptie, spuneau ca o sa fie rau, insa nimeni nu stie de unde vine raul si ca depinde si de noi sa nu mai fie asa de rau. Si toti zic cu resemnare Doamne-ajuta! Mi-e ciuda ca suntem asa o natie. Dispretuiesc Romania mioritica. Dispretuiesc argatzii, vatafii, ciobanii, mitocanii, navetistii, manelistii si smecherii acestui popor. Ma irita nevestele batute in emisiunile tip reality show si consilierii lor de urgenta care intreba pasiv monstrul de ce-si poceste femeia. Si cred sincer ca degeaba ma revolt. Asta e tara: si asta e Romania reala. Ce cetatenie, ce responsabilitate sociala corporativa...mancare, circ si... "noua ce ne iese" (cum ma intreba un tzigan/rrom cand i-am dat un fluturas electoral). Incepe un nou spectacol de circ in Romania. Sa ne fie de bine! :)