CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


luni, 13 octombrie 2008

Managerii etici - o contradictie in termeni?

Stiu de un caz al unei doamne CEO din Romania care i-a reprosat unuia dintre angajatii sai ca este un boss killer, fiindca el s-a plans mai sus de abuzurile sefului lui direct si nu numai asta, dar in loc sa-si caute alt job, omul a incercat sa atraga atentia top managementului asupra unei situatii. S-a intamplat ceea ce era previzibil: omul a plecat, managerul lui a ramas. Dupa care a plecat restul echipei, fiindca nici macar in Romania nu poti lucra pentru un sef care este, profesional, sub nivelul tau. Ceea ce cred ca deranjeaza cel mai mult in acest caz este diferenta mare intre discursul corporatist(oamenii sunt cea mai importanta resursa a organizatie)  si ce se intampla de fapt in organizatie. Angajatii sunt supusi propagandei - trebuie sa facem totul pentru investitori si actionari, sa scadem costurile, sa taiam salariile, sa stam peste program ... pentru ca investitorii si actionarii isi risca banii pentru noi. Stiti insa ca, de exemplu, atunci cand a cazut compania ENRON, managerii au fost primii care si-au luat bonificatiile si primele, iar cei care au pierdut cei mai multi bani au fost de fapt angajatii, pentru ca actiunile companiei erau cumparate de fonduri mutuale care administrau pensiile private ale angajatilor. Sustin economia de piata si cred ca nu s-a inventat pana acum un sistem economic mai bun. Insa se pare ca riscurile nu mai sunt suportate doar de actionari sau investitori. Exista oameni care-si dedica o viata intreaga companiei si investitori care sunt proprietarii companiei pentru 2 ore. Totusi cel care a investit timp de doua ore are mai multe de spus despre directia companiei, are o mai mare putere de decizie asociata statutului, decat cel care a muncit 20 de ani in companie. Desigur, investitorul isi asuma riscul... Asa sa fie? Atunci de ce guvernele nationale trebuie sa plateasca mii de milioane de dolari ca sa acopera golurile jucatorilor la bursa. Si-au asumat riscul... sa plateasca distractia! Banii speculantilor o sa se scurga tot din buzunarele contribuabililor. Ca'n viata,  turcul plateste. Ma intorc la cazul de mai sus. Nimic mai ipocrit decat un discurs corporatist despre grija pentru investitor. Nimic mai fals si mai gresit ca strategie manageriala. Greseli de conducere demne de un contabil nu de un CEO. Oamenii trebuie loializati prin alte parghii organizationale. Un caz de acest gen de whistle blowing, o data ignorat de CEO trimite un semnal clar in organizatie: nu vorbiti rau despre sefi, pentru ca va pierdeti slujba. Caracterul liderului da caracterul culturii organizationale si sunt in acord cu Andrews (1989/2003) ca atunci cand vrei sa alegi un sef, trebuie sa-i testeazi caracterul ca parte a procesului de selectie. E poate doar o solutie ca mediul corporatist romanesc sa mai scape de robber barons

Niciun comentariu: