CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


vineri, 24 octombrie 2008

Responsabilitatea corporativa si criza economica globala

Prof. Wayne Visser a pus cu ceva timp in urma pe blogul sau o intrebare referitoare la soarta pe care o va avea responsabilitatea sociala a corporatiilor ca dimensiune esentiala a relatiilor dintre mediul de afaceri si comunitate, interogand cititorii blogului sau, daca ei considera ca CSR va iesi intarita sau slabita in urma crizei politice globale. Am fost una dintre persoanele care a raspuns da, pentru ca sunt convinsa ca mediul de afaceri din Romania si de aiurea nu va mai putea lucra dupa principiile si valorile care in acest moment au determinat o moarte clinica. Citesc o carte scrisa de 2 americani, Bill Bonner (ce nume predestinat !!) si Addison Wiggin - "Empire of Debt", o carte scrisa prin 2006 si care prevedea inca de atunci, in cele mai mici detalii criza financiara de azi. Citind pasajele cartii mi se pare ca urmaresc buletinele de stiri de azi,  am o iritanta senzatie de deja vu. Mi-e greu sa cred ca masurile keynseniste mai pot salva o economie complet nesustenabila asa cum a devenit cea americana, in care tranzactiile finaciare au depasit ceea ce ne spunea batranul Marx marfa - bani - marfa, transformandu-se in bani - bani - bani. Citindu-i pe Bonner si Wiggin, mi se pare ca singura sansa a economiei mondiale este - paradoxal poate - globalizarea si, la nivelul mentalitatii colective, reducerea consumerismului si micsorarea presiunii pentru cresterea exponentiala a ratei profitului. Mi se pare ca nimeni nu ridica degetul acuzator catre bancile din Romania sa le intrebe ce rata a profitului este acceptabila si de ce noi platim dobanzi mai mari decat cetatenii din tarile vest europene, in conditiile in care veniturile noastre sunt mai mici. Si pana unde au de gand sa creasca dobanzile. Inteleg ca Romania este o piata emergenta, insa, sa fiu sincera nu am chef sa platesc enorm pentru ca o companie sa suporte din banii romanesti  pierderile de pe alte piete. Asa incat cred ca o sa incep boicotul acelor produse care mi se par ca ma jecmanesc. Si daca vor sa faca mai multi ca mine, cu atat mai bine. O sa incep cu boicotul benzinei in 27, 28 si 29 octombrie!

miercuri, 22 octombrie 2008

Conferinta CSR 08

Luni si marti am fost la Conferinta CSR 08, care s-a desfasurat la Hotelul Mariott. E a treia editie si nu as putea sa fac o comparatie cu cele de dinainte - pentru ca la cele de dinainte nu a participat. Mi s-a parut ca evenimentul a fost bine organizat, cu un mix bun de practicieni, oameni din business, consultanti si reprezentanti ai mediului academic. Asadar, felicitari organizatorilor si keep up the good work!
Am observat insa si alte chestiuni care au facut deliciul evenimentului. In primul rand, dat fiind ca a fost o conferinta  unde limba oficiala a fost engleza, cred ca ne-am dovedit unii altora ca nu stapanim asa de bine limba lui Sheakesperare, iar asta s-a vazut mai ales cand unii speakeri au inventat o serie de cuvinte care l-ar fi facut pe maestru sa se invarta in mormant: e.g. "promulgated laws", "I am hited with messages!" ar fi doar cateva dintre ele. Cred ca astea mi-au zgariat auzul in cel mai neplacut mod. Am mai constatat apoi ca romanii nu stiu sa faca prezentari: am asistat la prezentarea unei doamne care si-a propus sa ne invete pe loc toate tipurile posibile de ciment. A vorbit excelent - insa daca ar fi ramas la cele 15 min alocate per speaker si ar fi incercat doar sa-mi trezeasca atentia cred ca as fi cautat singura mai multe detalii. Am vazut chiar si oameni care au adormit la unele prezentari, am vazut speakeri care, veniti din strainatate nu si-au adaptat nici un pic prezentarile la publicul din Romania si la realitatile noastre - adica nix respect pentru bastinasi. In cea de a doua zi, dedicata reflectarii in media a eforturilor de CSR, am constatat superficialitatea presei romaneasti (poate cel mai deranjant a fost semnul egal pus intre filantropie si CSR) insa m-a socat sa aud 2 dintre comentariile unui reprezentat al mass media: cum ca nu e de datoria presei sa-si educe audienta si altul... a carui enormitate am realizat-o apoi intr-o discutie cu un coleg, specialist in retorica, cum ca presa este asa cum este poporul. Adica daca poporul e prost si presa e proasta. Cred ca nu am mai intalnit asemenea narcisism de la Dorian Gray incoace! Acei reprezentanti ai presei carora li se pare ca reprezinta poporul ar trebui sa se coboare putin din turnul de fildes si sa mai vorbeasca cu oamenii. Ieri, la o emisiune pe care am urmarit-o la TVR Cultural, Eugenia Voda propunea ca indicele de audienta sa fie combinat cu unul de satisfactie. Poate asa am vedea ca oamenii care se uita la stirile de la ora 5 pentru 2 minute sunt dezgustati de ceea ce vad.  
As remarca pentru ziua de ieri lectia de sensibilitate pe care ne-au dat-o ambasadorul britanic si cel olandez - aproape ca ne-am fi dorit sa vina cineva din guvernul nostru sa spuna cum se economisteste hartia sau cum reprezentantii unei agentii guvernamentale au iesit sa curete un parc din Bucuresti. Desigur, in asteptarea calendelor grecesti, tind totusi sa cred ca acest eveniment este o parte a trezirii la realitate. Cred ca e si treaba mediului academic sa educe noile generatii si sa contribuie la schimbarea de mentalitate, insa despre asta intr-un post viitor. :)

miercuri, 15 octombrie 2008

Liderul linistit - the quiet leader

Cred ca am o experienta destul de solida in lucrul cu organizatiile romanesti. Am lucrat ca trainer din 1998, iar in ultimii 4 ani de cand predau cursul de Formare profesionala si training la FCRP am facut salturi calitative semnificative in exercitarea profesiei de consultant in dezvoltarea profesionala si personala. Din 2002 insa am inceput sa acord rigurozitatii stiintifice locul pe care-l merita atunci cand realizezi o interventie organizationala. Si din acel moment am inceput sa vad, dincolo de un curs de formare care sunt schimbarile care au loc in organizatii. In ultimii doi ani am diagnosticat cu precadere nevoile de formare pentru middle manageri (aproape 100 de persoane), ca urmare  a acestui fapt, am validat un curs de training pentru formarea de competente manageriale la middle manageri.  Desi companiile din care proveneau cursantii sunt din domenii de activitate diferite (constructii si amenajari, retail si IT) am observat o serie de trasaturi comune: cei care conduc echipe au varsta medie de 22-25 de ani, oamenii erau la primul job si acolo avansasera in pozitia manageriala, modul in care fusesera avansati se baza pe subiectivismul sefilor, companiile respective nu aveau o politica de promovare si salarizare bazata pe evaluarea performanetei, conflictele in echipe erau mari, fluctuatia de personal foarte mare, grad scazut de motivare - adica, ASA NU. Am inceput sa cred cu tarie din acel moment ca cine nu are batrani, trebuie sa isi cumpere. Sunt convinsa ca situatia companiilor unde am lucrat ca si consultat e valabila pentru multe dintre companiile romanesti, mai ales atunci cand promoveaza manageri. Mereu m-am intrebat cum pot niste tineri, care nici despre ei insisi nu stiu prea multe, carora vorba aceea, nici nu le-au dat bine tuleiele, sa conduca echipe spre performanta. Echipele erau formate tot din tineri ca si ei - de unde legitimitatea, tactul, diplomatia, asertivitatea de care ai nevoie atunci cand trebuie sa-i conduci pe oameni? LIPSA! Cursurile de formare profesionala acopera partial aceasta lipsa in dezvoltarea personalului. Acesti tineri au nevoie de modele in organizatii, de coacheri, de mentori. Nici una dintre cele trei dimensiuni - modele, coaching si mentoring - nu sunt bine dezvoltate in mediul organizational romanesc - pentru ca ele nu exista ca instrumente de dezvoltare personala nici la nivel social sau comunitar (cu mici exceptii). Revenind la etica, cel mai greu in aceste conditii este sa formezi caracterul unui manager. Caracterul nu poate fi format prin cursuri, indiferent cat de maestru e trainerul. Caracterul se va forma in organizatie, prin contactul cu cultura ei si cu mai marii ierarhici si e putin probabil ca aschia sa sara departe de trunchi. Cum am putea altfel sa-i transformam pe tinerii nostri in quiet leaders - liderii linistiti de care vorbeste Badaracco (2001/2003) oamenii care trec dincolo de reguli atunci cand considera ca au luat decizia corecta, care fac compromisuri pe termen scurt pentru a obtine sustenabilitatea unei actiuni pe termen lung, care se concentreaza pe farmecul lucrurilor marunte, pe miscari facute cu grija, care dozeaza si controleaza eforturile. Sunt acei oameni care, intr-o organizatie cauta solutii lipsite de sofisticare, dar eficiente pentru problemele cu care se confrunta. Tineretea e frumoasa pentru ca e plina de entuziasm, pentru ca e rebela, pentru ca vrea sa depaseasca limitele si barierele. Si de aceea ii dam credit. Ce nu stie tineretea este ca tocmai aceste comportamente pot genera dezechilibre organizationale, ca etica afacerilor trebuie insusita si practicata pentru ca actul conducerii sa fie unul eficient si armonios. Asadar zgomotosi  tineri manageri, coborati putin volumul vocii ca sa puteti asculta mai mult vocea constiintei. :)

luni, 13 octombrie 2008

Managerii etici - o contradictie in termeni?

Stiu de un caz al unei doamne CEO din Romania care i-a reprosat unuia dintre angajatii sai ca este un boss killer, fiindca el s-a plans mai sus de abuzurile sefului lui direct si nu numai asta, dar in loc sa-si caute alt job, omul a incercat sa atraga atentia top managementului asupra unei situatii. S-a intamplat ceea ce era previzibil: omul a plecat, managerul lui a ramas. Dupa care a plecat restul echipei, fiindca nici macar in Romania nu poti lucra pentru un sef care este, profesional, sub nivelul tau. Ceea ce cred ca deranjeaza cel mai mult in acest caz este diferenta mare intre discursul corporatist(oamenii sunt cea mai importanta resursa a organizatie)  si ce se intampla de fapt in organizatie. Angajatii sunt supusi propagandei - trebuie sa facem totul pentru investitori si actionari, sa scadem costurile, sa taiam salariile, sa stam peste program ... pentru ca investitorii si actionarii isi risca banii pentru noi. Stiti insa ca, de exemplu, atunci cand a cazut compania ENRON, managerii au fost primii care si-au luat bonificatiile si primele, iar cei care au pierdut cei mai multi bani au fost de fapt angajatii, pentru ca actiunile companiei erau cumparate de fonduri mutuale care administrau pensiile private ale angajatilor. Sustin economia de piata si cred ca nu s-a inventat pana acum un sistem economic mai bun. Insa se pare ca riscurile nu mai sunt suportate doar de actionari sau investitori. Exista oameni care-si dedica o viata intreaga companiei si investitori care sunt proprietarii companiei pentru 2 ore. Totusi cel care a investit timp de doua ore are mai multe de spus despre directia companiei, are o mai mare putere de decizie asociata statutului, decat cel care a muncit 20 de ani in companie. Desigur, investitorul isi asuma riscul... Asa sa fie? Atunci de ce guvernele nationale trebuie sa plateasca mii de milioane de dolari ca sa acopera golurile jucatorilor la bursa. Si-au asumat riscul... sa plateasca distractia! Banii speculantilor o sa se scurga tot din buzunarele contribuabililor. Ca'n viata,  turcul plateste. Ma intorc la cazul de mai sus. Nimic mai ipocrit decat un discurs corporatist despre grija pentru investitor. Nimic mai fals si mai gresit ca strategie manageriala. Greseli de conducere demne de un contabil nu de un CEO. Oamenii trebuie loializati prin alte parghii organizationale. Un caz de acest gen de whistle blowing, o data ignorat de CEO trimite un semnal clar in organizatie: nu vorbiti rau despre sefi, pentru ca va pierdeti slujba. Caracterul liderului da caracterul culturii organizationale si sunt in acord cu Andrews (1989/2003) ca atunci cand vrei sa alegi un sef, trebuie sa-i testeazi caracterul ca parte a procesului de selectie. E poate doar o solutie ca mediul corporatist romanesc sa mai scape de robber barons

joi, 9 octombrie 2008

Creativii culturali

Cu ceva vreme in urma am descoperit, in urma discutiilor cu colegii de facultate, o carte interesanta al carei subiect principal sunt creativii culturali (engl. cultural creatives). Am citit cu mult interes despre aceasta subcultura americana si de atunci incerc sa o descopar si in Romania, macar printre prietenii mei.  Asa am ajuns sa exclam, si totusi exista! Cred ca intre creativii culturali si aparitia CSR-ului este o stransa legatura. Cred ca eliberarea si schimbarea mentalitatilor si bunastarea a facut posibila dimensiunea sociala a responsabilitatii corporatiste.  Am elaborat mai mult pe tema aceasta in articolul care urmeaza sa apara la editura comunicare.ro, intr-un volum colectiv extrem de incitant.