CSR in Romania

As vrea ca aplicarea RSC ca strategie de afaceri sa fie acel ceva care va permite Romaniei o dezvoltare durabila. Pentru moment, cel mai important si recent studiu pe Top 100 companii de la noi din tara ne arata ca responsabilitatea mediului nostru de afaceri e doar o fatada, marketing social si filantropie.

Va trebui ca noi - societatea, organizatiile, cetatenii sa impingem lucrurile spre acel viitor care sa le permita supravietuierea si generatiilor viitoare.


joi, 25 decembrie 2008

De sarbatori!

M-am gandit mult daca sa public o postare referitoare la sarbatorile de iarna cu mesaje siropoase sau, sa vorbesc despre o tema de sezon plus ceva CSR - si am agreat cea de a doua varianta. Din motive despre care prietenii stiu de ce, am hotarat sa-mi petrec sarbatorile de iarna in Anglia si sa experimentez aici spiritul Craciunului multicultural... mai ales ca aici, pentru a menaja sensibilitatile mai multor nationalitati si religii, se ureaza "festive greetings" si nu "Merry Chistmas" - interesant insa putin ipocrit. Asta cu atat mai mult cu cat incercand in ajun de Craciun impreuna cu un prieten sa gasim decoratiuni intr-un supermarket sau mall in care nu era coada de jumatate de kilometru, am ajuns in magazinul unor musulmani care vindeau fara nici o problema toate decoratiunile religioase crestine pentru pomul de Craciun pe care ti le puteai imagina. Si erau la vedere, nu dosite prin spate pe undeva. Cred in multiculturalitate, insa mai degraba in acceptarea diferentelor decat in uniformizare. Daca globalizarea o sa ne permita pastrarea diferentelor o sa devin fan! In acest spirit, Craciun fericit tuturor si distractie responsabila alaturi de cei dragi :)

duminică, 14 decembrie 2008

Traiască... caritatea română!!!

Am fost vineri seara, în calitate de reprezentant al unei organizaţii neguvernamentale (pentru care lucrez în timpul liber), la un bal organizat cu fast şi cu mult tam-tam. Balul nu era unul caritabil per se, însă organizatorii au oferit şansa unor organizaţii neguvernamentale să expună produse pentru a fi vândute în beneficiul proiectelor pe care le administrează sau a grupurilor vulnerabile pe care le asistă. În cazul meu era vorba de produse ornamentale pentru pomul de iarnă realizate de către copiii rromi de le Centrul Educaţional din Bărbuleşti. Obiectele erau din aceeaşi familie cu nimicurile pe care cei din generaţia mea le făceau la ora de lucru manual. Erau în schimb destul de drăguţe şi in spiritul sărbatorilor. Evenimentul a fost foarte bine organizat, muzica a fost de bun gust, a fost şi o formaţie care a cântat live, organizatorii au promovat standul ONG-urilor, aşa încât totul ar fi trebuit să meargă strună. Singura problemă a fost comportamentul filantropic al participanţilor. Pe de o parte români verzi, români sadea care nu înţelegeau faptul că nu cumperi de la un targ caritabil un tablou de Grigorescu sau gablontzuri ca la Fondul Plastic şi nici icoane din secolul XVI. Donezi nişte bani pentru o cauză şi primeşti ceva în schimb - ăsta e trocul! Desigur că pentru acest mod de gândire, our stupid people - ca să-l parafrazez pe Brucan, mai are nevoie de încă 10 ani de educaţie civică, minim. Pe de altă parte am observat cealaltă specie care mă umple de mânie proletară - expatul cu aere în cap, foarte marcat de propria importanţă, ignorant şi cu nasul pe sus. Probabil că mulţi dintre consultanţii străini sau străinii care se dau consultanţi în România şi care stau foarte bine la nivelul atitudine de superioritate, nu fac nici cât o ceapă degerată la ei în ţară, ceea ce nu ne împiedică însă pe unii dintre noi, românii verzi să îi privim cel puţin ca pe sfintele moaşte. Ei bine, cea de a doua categorie nici măcar nu a venit să amuşineze standul ONG-urilor, prea preocupaţi de cadânele care sorbeau cu ochi bovini giuvaerurile pe care le grăiau craii în frumoasa limbă a lui Sheakespeare. Am mai stat de vorbă cu prieteni şi se pare că fauna balurilor caritabile bucureştene e cam aceeaşi. În afară de evenimente unde vine presa şi atunci, pentru a păstra reputaţia, snobilimea vâră adânc mâna în buzunarul pantalonilor de stofă lucioasă pentru a demonstra lumii caracter fin şi maniere aşişderea, filantropia românească este o glumă proastă. Trec razant peste faptul că materialele pe care le-au folosit copiii rromi pentru crearea ornamentelor au costat organizaţia noastră 200 de ron şi că am reuşit totuşi să adunăm fabuloasa sumă de 85 de ron, profit cu minus...:)
Şi aş vrea să închei comentariul într-o notă optimistă, totuşi. Nu există cuvinte care să descrie bucuria de pe faţa acelora care, trecând peste mutra de klingonian a omului de zăpadă sau peste florile cam ofilite şi prea portocalii, s-au oprit, au întrebat despre proiect şi apoi au donat la schimb suma despre care am pomenit. Vă îndemn să încercaţi comportamentul caritabil, să experimentaţi bucuria de a dărui. Nu doar pentru că e Crăciunul ci pentru a vă demonstra vouă că în această lume cinică se poate şi altfel. Nu e nevoie de milionari, de expaţi şi de televiziune, puteţi trăi minunea balului caritabil printr-un gest al nobleţii şi al altruismului.
Pe post de PS... la finalul evenimentului le-am împărţit celor prezenţi lucruşoarele realizate de copiii din Bărbuleşti - cadou; şi am făcut schimb de ornamente cu celelalte organizaţii neguvernamentale. Îi mulţumesc pe această cale unui Domn extrem de distins (categoria anti-snob) care a cumpărat toate ornamentele tip "klingonieni" pentru a-şi orna bradul de acasă şi unei comesene din divizia de vânzări a unui hotel mare din Bucureşti al cărei zâmbet post-donaţie a luminat întreaga încăpere.

joi, 11 decembrie 2008

Cine si ce impiedica dezvoltarea durabila... se intoarce

Al patrulea obstacol este definit de Zadek (2007, 47) ca: Certitudine plus Incertitudine egal Inerţie. Fumătorul pus în faţa unor dovezi irefutabile despre faptul că fumatul ucide, poate spune: „dar dacă mă opresc din fumat, ceva tot mă va ucide.” Fatalismul şi probabil nihilismul au şi ele locul lor în arena dezvoltării sustenabile. Sondajele de opinie publică confirmă adesea punctele de vedere conform cărora lumea se duce de râpă şi nu putem face nimic din acest punct de vedere. Provocarea e pur şi simplu prea mare, pentru că chiar dacă rezolvăm o situaţie, vor apărea cu certitudine altele, mai complexe şi la fel de periculoase. Avem de a face cu sindrmul drobului de sare, cu fatalismul mioritic de care noi cei de prin părţile acestea de lume suntem aşa de conştienţi! Obstacolul cinci constă în: Certitudine plus Dilema prizonierului egal Inerţie (idem). Desigur la mijloc nu e pur şi simplu o problemă de incertitudine ci şi dificultatea determinării apariţiei unor acţiuni colective. Cei mai mulţi dintre noi cunosc jocul Dilema prizonierului – un exerciţiu matematic în fapt care demonstrează că doi sau mai mulţi indivizi pot lua cea mai bună hotărâre dacă decid să colaboreze, însă pot lua decizii dezastruoase dacă nu ştiu cum va reacţiona şi ce va face cealaltă persoană, şi mai ales dacă joacă "la dat la gioale". Cel mai frecvent oamenii se întreabă: „ce rost are să fac ceva dacă eu nu obţin nici un beneficiu imediat din asta?”. Obstacolul şase (Zadek, 48) constă în Grijă plus Înţelegere egal Mai Mult decât Acţiune. Sondajele de opinie publică referitoare la etica afacerilor dau constant următoarele tipuri de rezultate:
1. Oamenii cred că firmele ar trebui să se comporte mai bine decât o fac;
2. Oamenii cred că este puţin probabil ca ele să se comporte mai bine în viitor decât o fac acum;
3. Oamenii se bazează în afirmaţiile lor pe faptul că nu există alternativă la modul în care sunt organizate acum lucrurile.

Trebuie să înţelegem de ce oamenii nu acţionează, în ciuda faptului că sunt realmente îngrijoraţi de anumite chestiuni (poluare, efectul de seră). Am putea aborda chestiunea dintr-o perspectivă behavioristă şi să creştem preţurile acelor itemi pe care dorim să-i conservăm şi să aşteptăm ca oamenilor să vadă adevărata lor valoare şi să le pese. Dar aşa ceva nu se întâmplă şi cel mai bun exemplu este preţul benzinei. Câţi dintre noi şi-ar cumpăra maşini hibrid? Cred ca în acest moment acest gen de comportament nu e valabil nici măcar pentru trend setteri. Cred că vom ajunge să re-evaluăm dilema lui Marx: de ce sunt diamantele mai scumpe decât apa...de apă e mai multă nevoie decât de diamante. Cererea e mai mare. Preţul ar trebui să fie mare - dacă am privi doar perspectiva mercantilistă. Ei bine, fără a ţine cont în dezvoltarea economică de principiile durabilităţii, de tripple bottom line, s-ar putea sa ajungem vremuri în care un diamant nu va valora cat un litru de apă.

vineri, 5 decembrie 2008

Cine si ce impiedica dezvoltarea durabila - partea 1

Nu indraznesc sa compar acest comentariu cu predictiile malthusiene care ne avertizau ca populatia va creste intr-un asemenea ritm incat planeta nu va putea sa asigure resursele de hrana pentru omenire. Teoria a fost infirmata, spun unii, mai ales pentru ca am descoperit agricultura intensiva si acum suntem in faza de supra-productie. Poate in Europa! In Africa si in unele parti din Asia sunt inca oameni care mor de foame. Insa ceea ce voi scrie azi, desi se inscrie in aceeasi directie, nu abordeaza problema foametei mondiale ci a dezvoltarii sustenabile sau durabile - termeni care, in opinia mea inseamna acelasi lucru si se pot folosi intershanjabil. Daca definim dezvoltarea durabila in spiritul Raportului Brundland, insa mai metaforic, am putea sa-l citam pe Mads Ovlisen, fost CEO la Novo Nordisk, o companie farmaceutica daneza, care spunea ca aceasta dezvoltare reprezinta "modul de a trata planeta ca si cum ar fi un imprumut de la copiii nostri, mai degraba decat o mostenire de la parinti". Ascultam de dimineata Radio Guerilla si se difuza o piesa care nu mi-a placut inainte de 1989, insa ale carei versuri re-analizate, mi-au trezit sentimentul ca copiii generatiei mele nu vor putea sa mai cante "Noi in anul 2000!(2100)" pentru ca n-o sa mai aiba despre ce sa vorbeasca. Trec peste toate prezicerile sumbre referitoare la saracia sau disparitia resurselor si ma opresc la motivele care, in opinia lui Simon Zadek (2007) sunt responsabile pentru faptul ca noi, actualii inhabitanti nu ne schimbam comportamentul in unul pro-planeta mama, pro-mediu, pro-umanitate.
Primul obstacol, spune Zadek (2007, 46), este faptul ca oamenii vor sa moara! Desi sunt constienti ca planeta nu mai are resurse, ei continua sa consume. Intrebarea morala ar fi: "cum poti sa-i opresti pe oameni sa faca lucruri care par a fi rele pentru ei?" Similar, stim ca fumatul poate cauza decesul, si totusi, milioane de oameni continua sa fumeze. Desi pare absurd, e posibil ca oamenii sa consume constient, indreptandu-se spre pieire.
Al doilea obstacol, tine de egoism si inertie. Continuand exemplul de mai sus, spune Zadek (2007, 47) e ca si cum un fumator ar continua sa fumeze intr-un spatiu public, stiind ca prin comportamentul lui afecteaza negativ si sanatatea fumatorilor pasivi. Nota de plata pentru ceea ce consumam noi acum va fi platita de cea de a saptea generatie. Intrebarea morala ar fi "cum putem sa-i oprim pe oameni sa faca lucruri care par rele pentru alti semeni dar fata de care lor le pasa prea putin sau deloc?"
Al treilea obstacol se traduce in relatia: Optimism + Factorul 4 = Inactivitate (Lipsa de actiune) (Zadek, 2007, 47) In exemplul cu fumatul, desi oamenii stiu ca fumatul e daunator, ei cred ca va aparea in timp o inovatie medicala care o sa indrepte sau indeparteze efectele nedorite. In termenii dezvoltarii durabile, oamenii pot sa creada ca va aparea o tehnologie care va indrepta relele, va conduce la aparitia combustibililor sintetici si introducerea lor pe scara larga, la masini hibride care vor zbura cu 200 la ora etc. Factorul 4 se refera la faptul ca introducand chiar tehnologia existenta insa pentru bunurile produse pe scara larga, am putea obtine o crestere de patru o a eficientei energiei, de exemplu. Aceasta este o teorie a lui Amory Lovins. Faptul ca credem in miracolul tehnologic viitor (m-am recunoscut in categoria de oameni care gandesc asa!) ne domoleste sentimentul urgentei in cautarea de solutii si in promovarea unui comportament responsabil.
Mai sunt inca trei tipuri de obstacole pe care o sa le mentionez intr-un post viitor. Mi-e clar ca avem nevoie de mai multa educatie, de mai multa popularizare si responsabilizare. O sa incep prin a sorta mai bine gunoiul si a folosi si transportul in comun! :)

luni, 1 decembrie 2008

Alegerile din Romania - tema off topic

In ultimele zile ale campaniei electorale l-am insotit pe tatal meu in circumscriptia in care a candidat ca deputat - undeva prin Ardeal. Nu a fost de la inceput un candidat cu sanse si ca urmare nici nu a castigat mandatul pus in joc. Insa el imi spunea mereu ca Romania vazuta de la Bucuresti nu este Romania reala, ca eu si prietenii sau colegii mei traim intr-o alta tara, nu in cea care, de fapt, decide cui da voturile si sansa de a guverna tara. Am crezut ca nu are dreptate pentru ca Bucurestiul mi s-a parut un oras cu un melanj extraordinar, reprezentand in fapt toata Romania. Ei bine, dupa vizitarea unor sate de la munte in care se termina drumul, dupa discutii cu taranii care stateau in fata casei sau se repezeau la magazinul din colt dupa niste tutun, dupa bautul unei cola reci intr-un bar in care se adunau mai demult doar navetistii, am inteles ca Romania mea e alta decat Romania lui si, mai mult, nu stiu de fapt care e tara mea reala. Am stiut ca suntem o natie de tarani, m-am emotionat citind "Lauda taranului roman" si "Elogiul satului romanesc" insa Romania oraselor mici sau Romania rurala nu mai seamana deloc cu ce ne spuneau Rebreanu sau Blaga. Unde sunt oare respectabilii dascali de tara, buna cuviinta, preotii - parinti spirituali ai comunitatii? In satul romanesc totul e birt si comportament de birt, primarul e cel dintai vataf - unii conduc comunele ca argatii care se fac stapani pe mosie... e o saracie lucie mai peste tot, insa, ca sa-l citez pe Al Pacino, nimic nu se compara cu viziunea unor suflete amputate. Nu-mi pasa cine a castigat alegerile, pentru ca toate partidele au tratat cu aceeasi condescendenta si cu aceeasi superioritate "oile" din rural. Oamenii s-au bucurat de fularele si sepcile electorale si au votat pentru cei de la care le-au primit.Nix doctrina, nix campanie, nix dezbatere. Toti oamenii, fara exceptie, spuneau ca o sa fie rau, insa nimeni nu stie de unde vine raul si ca depinde si de noi sa nu mai fie asa de rau. Si toti zic cu resemnare Doamne-ajuta! Mi-e ciuda ca suntem asa o natie. Dispretuiesc Romania mioritica. Dispretuiesc argatzii, vatafii, ciobanii, mitocanii, navetistii, manelistii si smecherii acestui popor. Ma irita nevestele batute in emisiunile tip reality show si consilierii lor de urgenta care intreba pasiv monstrul de ce-si poceste femeia. Si cred sincer ca degeaba ma revolt. Asta e tara: si asta e Romania reala. Ce cetatenie, ce responsabilitate sociala corporativa...mancare, circ si... "noua ce ne iese" (cum ma intreba un tzigan/rrom cand i-am dat un fluturas electoral). Incepe un nou spectacol de circ in Romania. Sa ne fie de bine! :)

duminică, 30 noiembrie 2008

Confertinta CSR - Zilele BIZ

Zilele BIZ s-au constituit in a patra conferinta de CSR din Romania la care particip in ultimele 4 luni (punand la socoteala si Zilele Facultatii de Comunicare - Comunicator 2008). La 3 din cele 4, asa cum se vede si din postarile de pe blog am avut interventii. La Zilele Comunicarii am asistat la interventiile altora si la lansarea volumului despre cultural creatives. Ca o paranteza, va recomand sa il cititi - nu doar pentru ca sunt co-autor :) ci si pentru ca toti ceilalti co-autori au articole realmente interesante. O sa revin cu o postare pe aceasta tema. Ma intorc la conferintele pe tema CSR. As incepe inainte de toate cu o pledoarie pro-domo. Am incercat ca la fiecare conferinta sa anticipez cine va fi audienta mea, si, in functie de aceasta prognoza am realizat prezentarile pe care le-am livrat publicului. Voi posta aceste prezentari pe pagina de web a companiei mele: www.profis-consult.ro, la sectiunea academica, pentru ca sa le puteti citi si voi. Si probabil ca dupa ce le veti consulta, imi veti da dreptate. Prezentarea de la conferinta CSR08 a fost una tip entertainment si de popularizare a unui proiect pentru realizarea caruia aveam nevoie de suportul cat mai multor specialisti si practicieni ai domeniului; prezentarea de la Conferinta de Etica Aplicata a fost una stiintifica ce a adus in discutie importante diferentieri conceptuale - diferentieri de care avem nevoie pentru a stabili cadrul de cercetare al CSR la nivel academic; la Zilele BIZ am propus un model de management, care ar fi fost destinat reprezentantilor mediului de afaceri ca o solutie sau ca izvor idei pentru administrarea curenta a afacerilor intr-un mod "CSR friendly". Acest gen de abordare il numesc respect pentru audienta, fiindca am facut realmente un efort pentru a adapta genul de informatie pe care il livrez la ceea ce cred eu ca este caracteristica publicului tinta. Dupa fiecare conferinta am vazut si mutre acre si persoane care m-au felicitat, asa ca impresia mea e ca macar o parte a publicului a apreciat ceea ce am spus. Cred ca si in cazul BIZ am asistat pe de o parte la prezentari interesante - Catalin de la Asociatia pentru Relatii Comunitare, comentariile dlui. Bucurenci (nu am fost in sala la prezentare insa pozitia lui exprimata in comentarii mi s-a parut ca venea cu ceva valoare adaugata), Ioana de la GMP si... cam atat. Studiile de caz cu care au venit reprezentantii companiilor au fost identice cu ceea ce am auzit la CSR08 - adica nimic nou. Ma gandesc ca daca am mai avea o conferinta de CSR am auzi exact aceleasi chestiuni si studii de caz... ceea ce cu siguranta m-ar face sa adorm. Acum, intrebarea mea este... de ce vin oamenii la aceste conferinte, ce se asteapta sa obtina, ce vor sa duca cu ei acasa atunci cand un asemenea eveniment se incheie? Am fost mereu de parere ca asemenea evenimente trebuie sa le dea celor care vin ceva in plus fata de ceea ce stiau, o valoare adaugata... altfel nu are nici un sens sa platesti o taxa de participare. Stiu ca in general mediul academic are o reputatie proasta in materie de prezentari, ca lumea le considera sforaitoare, insa revenind la ceea ce spuneam mai devreme, am auzit reprezentanti de companii care au vorbit mult si prost, ca ceea ce trebuia sa fie o prelegere despre lectii invatate s-a transformat in niste (scuzati exprimarea) abureli corporative interminabile. Cred ca organizatorii de conferinte ar trebui sa se dezbare de prejudecati. Mediul academic, si cred ca in mod special ce se intampla la FCRP - SNSPA devine o sursa extrem de serioasa si credibila in crearea de plus valoare pentru business si mediul de afaceri in general. Paradigma in care lucreaza si creaza profesorii tineri de la FCRP este pragmatismul rezultatelor, generabilitatea si aplicabilitatea cercetarii. Cred ca e de datoria si chiar obligatia mediului academic sa se pozitioneze in locul din care poate oferi solutii, poate contribui cu modele si proiecte pentru ceilalti parteneri din mediul economic, social sau politic. E de datoria noastra sa scormonim in carti, sa citim reviste de specialitate, sa fim la curent cu ceea ce e mai nou in lume in domeniile in care studiem si sa le spunem clientilor nostri - adica societatii - iata ce s-ar putea face si in Romania. Iata ce fac celelate tari. Iata ce fac alte companii, iata care au fost erorile lor sau exemplele de bune practici. Iata cum credem noi ca ati putea proceda. Cine altcineva daca nu mediul academic poate avea si aparatul critic si viziunea pentru a propune noul si inovatia. Auzeam un speaker la zilele BIZ sustinand ideea ca "practica vorbeste". Sunt de acord. Insa practica fara un model teoretic ce orienteaza cunoasterea este egal cu hainele cele noi ale imparatului. La zilele BIZ s-a vorbit din nou fara ca unii speakeri sa inteleaga ce inseamna CSR. Desi unii erau constienti de faptul ca CSR nu este egal cu filantropie, totusi in discursul tinut nu s-a vazut ca faceau diferenta. S-a mai pus semn egal intre CSR si caritate, marketing social, marketing, campanii sociale si... deja cunoscutul PR. Le multumesc celor de la BIZ pentru ca mi-au dat sansa sa vorbesc. Ii multumesc prietenului si colegului meu Dan Petre pentru ca mi-a facilitat participarea. Am tinut sa particip la aceasta conferinta pentru ca doresc sa iau pulsul pietei intr-un domeniu de care sunt foarte pasionata si pentru ca doresc sa le impartasesc celorlalti framantarile si intrebarile mele, sperand ca predicand celor inca neconvertiti sau partial convertiti pot contribui la schimbare.

joi, 13 noiembrie 2008

Must read! in domeniul CSR

Azi m-am intersectat in cancelaria FCRP cu colega mea Florina Panzaru si m-a rugat, ca daca tot le recomanda blogul meu studentilor carora le tine cursuri (multumesc Florina :)) poate ca ar fi interesant sa dau si niste titluri de carti din domeniul responsabilitatii sociale corporative, carti care, dupa parerea mea sunt fundamentale. In primul rand, as dori sa spun ca de acum inainte o sa folosesc doar termenul de responsabilitate sociala corporativa, fiind de acord cu sugestia profesorului Bortun ca termenul de corporatist ne duce cu gandul la doctrina corporatista - o doctrina politico-economica de la finalul secolului al XIX-lea. De fapt si limba engleza face diferentierea: corporatism - corporative. Iar acronimul CSR provine din termenul englez: corporate social responsibility. Corporatia moderna, asa cum a fost definita de Berle si Gardiner in 1937 nu are nimic de a face cu corporatismul.
Asadar, ce carti recomand...as spune ca depinde de partea baricadei pe care te situezi. In orice caz, recomandarile de mai jos au la baza faptul ca sunt carti pe care eu insami le-am citit, asa incat informatia despre continutul lor este, daca vreti, first hand. Printre autorii care au "predicat" contra CSR, cei mai cunoscuti sunt Milton Friedman si David Henderson. Milton Friedman are si carti, insa cel mai cunoscut este articolul lui publicat in anul 1970 - "The Social Responsibility of Business Is to Increase Its Profits". Henderson are o carte interesanta care se cheama "Misguided Virtue". Printre sustinatorii conceptului de CSR, adica restul lumii (sic!) se gasesc numeroase persoane: William Frederick (Corporation, Be Good!), Archie Carroll si Ann Buchholtz (Business and Society). Pe chestiuni legate de etica afacerilor - parte integranta a CSR, cred ca cei mai celebri sunt Andrew Crane si Dirk Matten (Business Ethics). Cea mai mare revolutie in teoriile de CRS a infaptuit-o Edward Freeman cu a lui teorie a stakeholderilor (Strategic Management: A Stakeholfer Approach). Pentru cei interesati de relatia CSR - marketing, va recomand David Kotler si Nancy Lee "Corporate Social Responsibility: Doing the Most Good forYour Company and Your Cause". L-am cunoscut personal si vi-l recomand cu caldura pe profesorul Wayne Visser, care a editat impreuna cu alti autori un dictionar de CSR. Dati numele profesorului Visser pe google si o sa-i gasiti pagina personala de web. Cred ca de acolo puteti descarca gratuit unele din capitolele ultimei sale carti. Poate se vede :) sau nu :) ... insa gasesc ca subiectul CSR este absolut fascinant. Are atat de multe fatzete si este atat de interdisciplinar incat trebuie sa faci un re-load la cunostinte despre: economie, filosofie, psihologie organizationala, sociologie, psihologie sociala...melanjul insa este extraordinar de interesant. Spor la lectura!

luni, 10 noiembrie 2008

CSR versus lobby

Am vazut aseara un film, pe care doresc sa-l consider mai degraba ca documentare pentru teza de doctorat decat ca timp petrecut in fata televizorului, in loc sa scriu pentru teza :) (in general scrisul unei teze de doctorat merge destul de greu si e nevoie de momente de acest gen. Poate cei care au reusit sa termine imi dau si mie un sfat... cum de au putut???)
Intorcandu-ne la filmul de aseara, el se cheama THANK YOU FOR SMOKING; nu e un documentar de tipul We feed the world - e un film artistic. Este vorba de o serie de intamplari din viata unui individ care lucreaza ca lobbyst pentru cartelul tutunului din SUA. Nu stiu daca cifrele vehiculate in film sunt reale, insa se vorbea acolo despre 1200 de oameni care mor zilnic din cauza fumatului, cam 300 pe zi care mor din cauza consumului de alcool si 19.000 pe an care mor din cauza utilizarii armelor de foc. Acest lobbyst al industriei tutunului se intalneste o data pe saptamana cu colegii lui care fac lobby pentru industria de alcool si, respectiv, fabricantii de arme. Imi spunea in seara asta un cunoscut ca daca nu aveau alaturi de ei si pe cineva din industria medicamentelor, degeaba se intalneau... adevaratii producatori de otravuri nu erau in cartel. Cei trei schimbau bune practici si idei pentru a-i face pe angajatorii lor sa aiba o buna imagine mediatica. Interesant este ca fiecare dintre ei chiar credea in ceea ce spunea, poate de aceea erau - cel putin in film - extrem de convingatori. Care e legatura dintre CSR si lobby? Ei bine, daca e sa consideram lobby-ul ca o forma de relatii publice, atunci intre cele 2 concepte nu e nici o legatura, am putea spune ca, in masura in care lobby-ul promoveaza chestiuni anti-mainstream si daunatoare (cum se intampla de cele mai multe ori, fiindca daca ar fi mainstream si folositoare ar fi usor de promovat prin alte mijloace) atunci cele 2 concepte sunt de-a dreptul antagonice. Filmul e cinic si realist. Realitatea e cruda. Scapa cine poate!

luni, 3 noiembrie 2008

Conferinta in Etica Aplicata - Bucharest Conference in Applied Ethics

Pe 30 si 31 octombrie 2008 am participat la prima editie a Conferintei pentru Etica Aplicata, organizata la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti. Evenimentului i s-a facut putina publicitate inainte si eu insami am aflat despre conferinta doar cu vreo trei zile inainte de incepere. Stiam ca va fi o intalnire intre oameni din mediul academic si asteptam cu nerabdare confruntarea de idei, mai ales ca, responsabilitatea sociala, in calitate de disciplina academica este destul de vaduvita de termeni romanesti consacrati. Corporate social responsiveness (Frederick, 2006) sau corporate social rectitude (Frederick, 2007) sunt inca termeni pentru care nu avem o traducere in limba romana care sa aiba unanimitatea sustinerii cercetatorilor din domeniu. A fost interesant pentru mine sa-i vad pe colegii nostri de la Facultatea de Filosofie intrand in teme ce tineau si de psihologie organizationala si de resurse umane - poate mi-as fi dorit un pic mai multa rigoare academica din partea unora. E laudabil efortul, il felicit pe Cristian Ducu pentru initiativa. As remarca doua prelegeri care mi-au placut enorm, le pun in ordinea cronologica: cea a prof. univ. dr. Adrian Paul Iliescu si cea a conf. univ. dr. Dumitru Bortun. Ambii buni oratori si prezentatori. Poate daca in sala ar fi fost alt public, ar fi fost aplaudati mult mai viguros. Cred ca prof. Bortun ar fi ridicat sala in picioare :) Am remarcat la prof. Iliescu prima interpretare serioasa romaneasca a lui Milton Friedman, iar la prof. Bortun am remarcat ceea ce ar trebui sa propovaduim mai mult noi, cei din stiintele umaniste, adica accentuarea lui din CSR - a laturii sociale, a societatii si a rolului ei in aceasta ecuatie. In plus, am remarcat la aceasta conferinta un lucru pe care l-am mai intalnit in Romania, si ar fi singurul minus referitor la participanti. Evident unii speakeri, foarte ocupati, au plecat imediat dupa ce au terminat ceea ce aveau de spus. Acesta e un comportament lipsit de respect si politete fata de ceilalti vorbitori. Partea buna insa a fost participarea restransa, aproape elitista as spune. In acest fel s-a putut vorbi pe indelete. Oamenii s-au ascultat unii pe altii, au schimbat argumente, idei, au venit cu idei si completari, s-au provocat unii pe altii la discutii.   Profunzimea discutiilor a depasit legendara superficialitate damboviteana a manifestarilor stiintifice. Astept cu interes alte manifestari de acest gen si invit toti studentii sa participe la astfel de evenimente cat de des posibil in timpul universitatii. 

vineri, 24 octombrie 2008

Responsabilitatea corporativa si criza economica globala

Prof. Wayne Visser a pus cu ceva timp in urma pe blogul sau o intrebare referitoare la soarta pe care o va avea responsabilitatea sociala a corporatiilor ca dimensiune esentiala a relatiilor dintre mediul de afaceri si comunitate, interogand cititorii blogului sau, daca ei considera ca CSR va iesi intarita sau slabita in urma crizei politice globale. Am fost una dintre persoanele care a raspuns da, pentru ca sunt convinsa ca mediul de afaceri din Romania si de aiurea nu va mai putea lucra dupa principiile si valorile care in acest moment au determinat o moarte clinica. Citesc o carte scrisa de 2 americani, Bill Bonner (ce nume predestinat !!) si Addison Wiggin - "Empire of Debt", o carte scrisa prin 2006 si care prevedea inca de atunci, in cele mai mici detalii criza financiara de azi. Citind pasajele cartii mi se pare ca urmaresc buletinele de stiri de azi,  am o iritanta senzatie de deja vu. Mi-e greu sa cred ca masurile keynseniste mai pot salva o economie complet nesustenabila asa cum a devenit cea americana, in care tranzactiile finaciare au depasit ceea ce ne spunea batranul Marx marfa - bani - marfa, transformandu-se in bani - bani - bani. Citindu-i pe Bonner si Wiggin, mi se pare ca singura sansa a economiei mondiale este - paradoxal poate - globalizarea si, la nivelul mentalitatii colective, reducerea consumerismului si micsorarea presiunii pentru cresterea exponentiala a ratei profitului. Mi se pare ca nimeni nu ridica degetul acuzator catre bancile din Romania sa le intrebe ce rata a profitului este acceptabila si de ce noi platim dobanzi mai mari decat cetatenii din tarile vest europene, in conditiile in care veniturile noastre sunt mai mici. Si pana unde au de gand sa creasca dobanzile. Inteleg ca Romania este o piata emergenta, insa, sa fiu sincera nu am chef sa platesc enorm pentru ca o companie sa suporte din banii romanesti  pierderile de pe alte piete. Asa incat cred ca o sa incep boicotul acelor produse care mi se par ca ma jecmanesc. Si daca vor sa faca mai multi ca mine, cu atat mai bine. O sa incep cu boicotul benzinei in 27, 28 si 29 octombrie!

miercuri, 22 octombrie 2008

Conferinta CSR 08

Luni si marti am fost la Conferinta CSR 08, care s-a desfasurat la Hotelul Mariott. E a treia editie si nu as putea sa fac o comparatie cu cele de dinainte - pentru ca la cele de dinainte nu a participat. Mi s-a parut ca evenimentul a fost bine organizat, cu un mix bun de practicieni, oameni din business, consultanti si reprezentanti ai mediului academic. Asadar, felicitari organizatorilor si keep up the good work!
Am observat insa si alte chestiuni care au facut deliciul evenimentului. In primul rand, dat fiind ca a fost o conferinta  unde limba oficiala a fost engleza, cred ca ne-am dovedit unii altora ca nu stapanim asa de bine limba lui Sheakesperare, iar asta s-a vazut mai ales cand unii speakeri au inventat o serie de cuvinte care l-ar fi facut pe maestru sa se invarta in mormant: e.g. "promulgated laws", "I am hited with messages!" ar fi doar cateva dintre ele. Cred ca astea mi-au zgariat auzul in cel mai neplacut mod. Am mai constatat apoi ca romanii nu stiu sa faca prezentari: am asistat la prezentarea unei doamne care si-a propus sa ne invete pe loc toate tipurile posibile de ciment. A vorbit excelent - insa daca ar fi ramas la cele 15 min alocate per speaker si ar fi incercat doar sa-mi trezeasca atentia cred ca as fi cautat singura mai multe detalii. Am vazut chiar si oameni care au adormit la unele prezentari, am vazut speakeri care, veniti din strainatate nu si-au adaptat nici un pic prezentarile la publicul din Romania si la realitatile noastre - adica nix respect pentru bastinasi. In cea de a doua zi, dedicata reflectarii in media a eforturilor de CSR, am constatat superficialitatea presei romaneasti (poate cel mai deranjant a fost semnul egal pus intre filantropie si CSR) insa m-a socat sa aud 2 dintre comentariile unui reprezentat al mass media: cum ca nu e de datoria presei sa-si educe audienta si altul... a carui enormitate am realizat-o apoi intr-o discutie cu un coleg, specialist in retorica, cum ca presa este asa cum este poporul. Adica daca poporul e prost si presa e proasta. Cred ca nu am mai intalnit asemenea narcisism de la Dorian Gray incoace! Acei reprezentanti ai presei carora li se pare ca reprezinta poporul ar trebui sa se coboare putin din turnul de fildes si sa mai vorbeasca cu oamenii. Ieri, la o emisiune pe care am urmarit-o la TVR Cultural, Eugenia Voda propunea ca indicele de audienta sa fie combinat cu unul de satisfactie. Poate asa am vedea ca oamenii care se uita la stirile de la ora 5 pentru 2 minute sunt dezgustati de ceea ce vad.  
As remarca pentru ziua de ieri lectia de sensibilitate pe care ne-au dat-o ambasadorul britanic si cel olandez - aproape ca ne-am fi dorit sa vina cineva din guvernul nostru sa spuna cum se economisteste hartia sau cum reprezentantii unei agentii guvernamentale au iesit sa curete un parc din Bucuresti. Desigur, in asteptarea calendelor grecesti, tind totusi sa cred ca acest eveniment este o parte a trezirii la realitate. Cred ca e si treaba mediului academic sa educe noile generatii si sa contribuie la schimbarea de mentalitate, insa despre asta intr-un post viitor. :)

miercuri, 15 octombrie 2008

Liderul linistit - the quiet leader

Cred ca am o experienta destul de solida in lucrul cu organizatiile romanesti. Am lucrat ca trainer din 1998, iar in ultimii 4 ani de cand predau cursul de Formare profesionala si training la FCRP am facut salturi calitative semnificative in exercitarea profesiei de consultant in dezvoltarea profesionala si personala. Din 2002 insa am inceput sa acord rigurozitatii stiintifice locul pe care-l merita atunci cand realizezi o interventie organizationala. Si din acel moment am inceput sa vad, dincolo de un curs de formare care sunt schimbarile care au loc in organizatii. In ultimii doi ani am diagnosticat cu precadere nevoile de formare pentru middle manageri (aproape 100 de persoane), ca urmare  a acestui fapt, am validat un curs de training pentru formarea de competente manageriale la middle manageri.  Desi companiile din care proveneau cursantii sunt din domenii de activitate diferite (constructii si amenajari, retail si IT) am observat o serie de trasaturi comune: cei care conduc echipe au varsta medie de 22-25 de ani, oamenii erau la primul job si acolo avansasera in pozitia manageriala, modul in care fusesera avansati se baza pe subiectivismul sefilor, companiile respective nu aveau o politica de promovare si salarizare bazata pe evaluarea performanetei, conflictele in echipe erau mari, fluctuatia de personal foarte mare, grad scazut de motivare - adica, ASA NU. Am inceput sa cred cu tarie din acel moment ca cine nu are batrani, trebuie sa isi cumpere. Sunt convinsa ca situatia companiilor unde am lucrat ca si consultat e valabila pentru multe dintre companiile romanesti, mai ales atunci cand promoveaza manageri. Mereu m-am intrebat cum pot niste tineri, care nici despre ei insisi nu stiu prea multe, carora vorba aceea, nici nu le-au dat bine tuleiele, sa conduca echipe spre performanta. Echipele erau formate tot din tineri ca si ei - de unde legitimitatea, tactul, diplomatia, asertivitatea de care ai nevoie atunci cand trebuie sa-i conduci pe oameni? LIPSA! Cursurile de formare profesionala acopera partial aceasta lipsa in dezvoltarea personalului. Acesti tineri au nevoie de modele in organizatii, de coacheri, de mentori. Nici una dintre cele trei dimensiuni - modele, coaching si mentoring - nu sunt bine dezvoltate in mediul organizational romanesc - pentru ca ele nu exista ca instrumente de dezvoltare personala nici la nivel social sau comunitar (cu mici exceptii). Revenind la etica, cel mai greu in aceste conditii este sa formezi caracterul unui manager. Caracterul nu poate fi format prin cursuri, indiferent cat de maestru e trainerul. Caracterul se va forma in organizatie, prin contactul cu cultura ei si cu mai marii ierarhici si e putin probabil ca aschia sa sara departe de trunchi. Cum am putea altfel sa-i transformam pe tinerii nostri in quiet leaders - liderii linistiti de care vorbeste Badaracco (2001/2003) oamenii care trec dincolo de reguli atunci cand considera ca au luat decizia corecta, care fac compromisuri pe termen scurt pentru a obtine sustenabilitatea unei actiuni pe termen lung, care se concentreaza pe farmecul lucrurilor marunte, pe miscari facute cu grija, care dozeaza si controleaza eforturile. Sunt acei oameni care, intr-o organizatie cauta solutii lipsite de sofisticare, dar eficiente pentru problemele cu care se confrunta. Tineretea e frumoasa pentru ca e plina de entuziasm, pentru ca e rebela, pentru ca vrea sa depaseasca limitele si barierele. Si de aceea ii dam credit. Ce nu stie tineretea este ca tocmai aceste comportamente pot genera dezechilibre organizationale, ca etica afacerilor trebuie insusita si practicata pentru ca actul conducerii sa fie unul eficient si armonios. Asadar zgomotosi  tineri manageri, coborati putin volumul vocii ca sa puteti asculta mai mult vocea constiintei. :)

luni, 13 octombrie 2008

Managerii etici - o contradictie in termeni?

Stiu de un caz al unei doamne CEO din Romania care i-a reprosat unuia dintre angajatii sai ca este un boss killer, fiindca el s-a plans mai sus de abuzurile sefului lui direct si nu numai asta, dar in loc sa-si caute alt job, omul a incercat sa atraga atentia top managementului asupra unei situatii. S-a intamplat ceea ce era previzibil: omul a plecat, managerul lui a ramas. Dupa care a plecat restul echipei, fiindca nici macar in Romania nu poti lucra pentru un sef care este, profesional, sub nivelul tau. Ceea ce cred ca deranjeaza cel mai mult in acest caz este diferenta mare intre discursul corporatist(oamenii sunt cea mai importanta resursa a organizatie)  si ce se intampla de fapt in organizatie. Angajatii sunt supusi propagandei - trebuie sa facem totul pentru investitori si actionari, sa scadem costurile, sa taiam salariile, sa stam peste program ... pentru ca investitorii si actionarii isi risca banii pentru noi. Stiti insa ca, de exemplu, atunci cand a cazut compania ENRON, managerii au fost primii care si-au luat bonificatiile si primele, iar cei care au pierdut cei mai multi bani au fost de fapt angajatii, pentru ca actiunile companiei erau cumparate de fonduri mutuale care administrau pensiile private ale angajatilor. Sustin economia de piata si cred ca nu s-a inventat pana acum un sistem economic mai bun. Insa se pare ca riscurile nu mai sunt suportate doar de actionari sau investitori. Exista oameni care-si dedica o viata intreaga companiei si investitori care sunt proprietarii companiei pentru 2 ore. Totusi cel care a investit timp de doua ore are mai multe de spus despre directia companiei, are o mai mare putere de decizie asociata statutului, decat cel care a muncit 20 de ani in companie. Desigur, investitorul isi asuma riscul... Asa sa fie? Atunci de ce guvernele nationale trebuie sa plateasca mii de milioane de dolari ca sa acopera golurile jucatorilor la bursa. Si-au asumat riscul... sa plateasca distractia! Banii speculantilor o sa se scurga tot din buzunarele contribuabililor. Ca'n viata,  turcul plateste. Ma intorc la cazul de mai sus. Nimic mai ipocrit decat un discurs corporatist despre grija pentru investitor. Nimic mai fals si mai gresit ca strategie manageriala. Greseli de conducere demne de un contabil nu de un CEO. Oamenii trebuie loializati prin alte parghii organizationale. Un caz de acest gen de whistle blowing, o data ignorat de CEO trimite un semnal clar in organizatie: nu vorbiti rau despre sefi, pentru ca va pierdeti slujba. Caracterul liderului da caracterul culturii organizationale si sunt in acord cu Andrews (1989/2003) ca atunci cand vrei sa alegi un sef, trebuie sa-i testeazi caracterul ca parte a procesului de selectie. E poate doar o solutie ca mediul corporatist romanesc sa mai scape de robber barons

joi, 9 octombrie 2008

Creativii culturali

Cu ceva vreme in urma am descoperit, in urma discutiilor cu colegii de facultate, o carte interesanta al carei subiect principal sunt creativii culturali (engl. cultural creatives). Am citit cu mult interes despre aceasta subcultura americana si de atunci incerc sa o descopar si in Romania, macar printre prietenii mei.  Asa am ajuns sa exclam, si totusi exista! Cred ca intre creativii culturali si aparitia CSR-ului este o stransa legatura. Cred ca eliberarea si schimbarea mentalitatilor si bunastarea a facut posibila dimensiunea sociala a responsabilitatii corporatiste.  Am elaborat mai mult pe tema aceasta in articolul care urmeaza sa apara la editura comunicare.ro, intr-un volum colectiv extrem de incitant.