Our last summer! - tema off topic

Asa se cheama cantecul meu preferat al formatiei ABBA :) si il aduc in discutie pentru ca intotdeauna cand termina o noua generatie de studenti, tu ca dascal, ai o oarecare nostalgie. S-au terminat licentele si disertatiile si cu aceasta ocazie a absolvit si prima generatie de studenti - universitar la care am predat. Nostalgia nu e legata de faptul ca tinerii pe care ai incercat sa-i formezi si sa-i pregatesti iau viata in piept cu entuziasm (ceea ce e, in fapt, mai degraba imbucurator) ci ca acest an trece si peste tine. Si prins in caruselul cursuri, seminarii, proiecte, conferinte e greu sa te opresti si sa tragi aer, sa evaluezi si sa reflectezi asupra a ceea ce a insemnat aceasta generatie fata de altele.
Parerea mea este ca studentii care tocmai au terminat au fost mai degraba impartiti doua categorii: foarte buni si slabi. N-am observat o prezenta crescuta in zona mediei - evident asta e doar observatia mea. Insa e ingrijorator, pentru ca sistemul educational ar trebui sa scoata mai degraba o cohorta consistenta de studenti la si peste medie, restul slabi si evident si mai putini, varfurile. Acum exista posibilitatea ca facultatea noastra sa atraga mai degraba elite la invatamantul universitar de zi - ceea ce nu e exclus avand in vedere cat e de grea admiterea sau ca, poate dupa mai multe generatii, e nevoie ca si referentialul cadrelor didactice sa se schimbe. Daca pana acum consideram ca un student e foarte bun daca facea un proiect coerent si corect metodologic, poate ca asta ar trebui sa o consideram norma si sa cerem de la varfuri excelenta. Adica sa ridicam stacheta pentru cei care vor sa fie premianti, pentru ca se poate. Studentii nostri fac cercetare si pot fi partenerii nostri in redactarea de articole stiintifice trimise la conferinte nationale (am 2 exemple de actuale absolvente care au facut fata cu brio unei asemenea sarcini). Asta inseamna ca schimbarea paradigmei trebuie sa fie facuta si in mintea profesorilor, in modul in care ne organizam cursurile si in ce le cerem studentilor nostri. Cerandu-le mediocru vor face mediocru. Cerandu-le mult si implicandu-i ca parteneri in activitatile noastre, si noi si ei putem atinge niste standarde mult mai inalte. E doar o chestiune de vointa si mentalitate. Si la noi si la ei! Succes in tot ceea ce fac actualilor absolventi. Si sper sa va revad la intalnirea de 10 ani :)

Lucrarea prezentata la Cambridge

Dragi cititori de blog,

Vestea cea mare a zilei este ca lucrarea realizata de profesorul Bortun si de mine si prezentata la Cambridge a fost postata pe site-ul acestei universitati.

Puteti citi lucrarea si apoi sa-mi semnalati comentariile voastre pe blog.

Adresa de web unde se gaseste lucrarea este:

http://www.crassh.cam.ac.uk/page/368/papers-b--poverty-23-may.htm

Lectura placuta!

Corporatia

Am auzit despre filmul The Corporation inca de acum 3 ani, de cand am decis sa fac teza de doctorat in domeniul responsabilitatii sociale corporative. Am cumparat intre timp si cartea omonima scrisa de Joel Bakan, si, fara sa fi vazut filmul, tind sa cred, bazandu-ma pe intuitia feminina, ca de data asta - ca si de alte dati - cartea bate filmul. Am citit si biografia autorului, pe care il credeam dupa reputatie un activist ONG-ist de tip Green Peace care s-a legat cu lanturi de vreun gard corporatist ca sa strige cu ura proletare la top manageri ca sunt corupti si insensibili la problemele sociale. In schimb omul are background academic - e profesor de drept la Universitatea British Columbia, fost asistent al unui judecator din Curtea Suprema de Justitie din Canada. E absolvent de Oxford. Face parte din generatia de creativi culturali, sau din generatia care a reusit sa dezvolte o constiinta sociala in afara paradigmei dominante - neoliberala.
Bakan spune ca o corporatie este o creatura psihopata. De ce? Si aici Bakan il citeaza pe dr. Robert Hare - un psihiatru renumit. El spune, o corporatie este psihopata pentru ca este interesata in mod singular de sine, este iresponsabila pentru ca in incercarea de a-si atinge scopurile ii supune pe toti ceilalti riscurilor, este manipulatoare fata de toata lumea inclusiv opinia publica, are accese de grandoare, ii lipseste empatia si are tendinte asociale. Corporatiei nu ii pasa de victimele sale, nu accepta asumarea responsabilitatii pentru faptele sale si nu are regrete. Corporatiile se relationaza cu ceilalti intr-un mod superficial - se prezinta publicului intr-un mod atractiv, dar aceasta imagine nu reprezinta imaginea reala a organizatiei. (Bakan, 2005, 57). Carte are o multime de idei bune si cred ca citindu-l pe Bakan am inteles de fapt care este legitimitatea prima in baza careia corporatiile sunt obligate in relatiile cu societatea sa manifeste responsabilitate. Despre asta, mai mult, in teza mea de doctorat insa. Pentru cei pasionati de RSC recomand citirea lui Noam Chomsky. La finalul cartii lui Bakan este reprodus un interviu cu marele om de stiinta. Reproduc in continuare un citat: "Presiunea asupra corporatiilor pentru a deveni mai responsabile social vine din faptul ca incepe sa le fie pusa sub semnul indoielii legitimitatea. In fond, drepturile corporatiilor si chiar existenta lor nu sunt cioplite in piatra - ele pot fi dizolvate daca fac rau." De ce societatea pedepseste un om care face rau si nu pedepseste corporatii care fac la fel de mult rau si poate mult mai multor oameni? Just think about it!

Workshop la Cambridge

Am fost in weekendul trecut sa prezint impreuna cu profesorul Bortun o lucrare scrisa in co-autorat la CRASSH in Cambridge. Tema seminarului a fost relatia dintre corporatii si saracie, pornind de la teoria lui Prahalad - Bottom of Pyramid (BOP). Ideea lui Prahalad si Hammond, co-autori ai teoriei, este ca firmele pot face profit daca se adreseaza cu strategii bine alese (tinand cont de variabilele: produse, calitate, nevoi, cultura) imenselor piete formate din saracii planetei. Este bine-cunoscut in literatura de specialitate cazul Hindustan Lever (parte a gigantului corporativ Unilever) care a luat hotararea de a produce marfuri speciale pentru India, la o calitate aproximativ echivalenta cu ceea ce facea pana atunci, insa din ingrediente locale si mai ieftin.
Lucrarea noastra le-a propus participantilor la conferinta sa se uite la saracie din perspectiva culturala si studiul de caz a fost acela al saraciei structurale a tiganilor/romilor din Romania. In curand lucrarea noastra va fi postata pe site-ul CRASSH pentru a fi citita si de cei interesati din Romania.
Cambridge-ul ramane orasul universitar pe care il prefer. Am stat intr-un Starbucks dintr-o librarie lucrand la prezentarea pentru a doua zi si m-a impresionat civilitatea oamenilor - studenti, profesori sau turisti isi sorbeau cafeaua in liniste, oamenii lucrau la laptopuri, internetul era cu acces gratuit, era o zumzaiala creatoare; nimeni nu vorbea tare la telefon, nu injura sau nu avea soneria data la maxim. In plus, lipsa totala de manele. In centrul orasului e zona pietonala si pentru biciclisti - ce mai, raiul academic pe pamant :)

Dă-le notă angajatorilor din România! - partea a II-a -

Cu ceva vreme în urmă am postat un chestionar care invita utilizatorii activi ai site-ului www.desprefirme.com să le dea note angajatorilor. Pe lângă faptul că vizam prin acest demers rezultate știițifice relevante despre cât de bine sau nu sunt respectate drepturile angajaților în companiile românești, avantajul celui care completează e și acela că după 15 minute află care sunt mai exact beneficiile de care trebuie să se bucure în relația cu angajatorul, devine mai informat, mai conștient și mai puternic.

Ce am constatat este ca mulți dintre utilizatori sunt, puși în fața situației în care trebuie să reacționeze sau să face ceva, la fel de mioritici și indiferenți ca aceia care nici măcar nu s-au înregistrat, care doar citesc pe net, se indignează dar se lasă abuzați în continuare de șefi satrapi, arbitrari și incompetenți. Sau care, din contră, deși se simt bine în compania în care lucrează fierb într-o zeamă călduță și nu se mai obosesc să gândească ce merge mai bine ca să le spună și altora.

Există o teorie a persuasiunii care se cheamă ”piciorul în ușă” – adică îi ceri omului un acord inițial pentru un fapt mărunt pentru ca apoi să crești miza față de care îi ceri acordul. Legitatea pe care se bazează această tehnică de persuasiune este că oamenii tind să fie consistenți cu ei înșiși, de aceea cel care persuadează începe cu pași mici și care nu implică renunțarea la valori, convingeri sau credințe ci mai degrabă ceva general și non-amenințător pentru confortul persoanei.

Să ne întoarcem după această scurtă paranteză la situația noastră. Dacă utilizatorii acestui site fac un pas mic și-și cunosc mai bine drepturile, apoi le conștientizează și reflectează asupra lor, e posibil ca în pasul următor să facă și ceva pentru a ieși dintr-o situație. O să continui povestea de data trecută. După ce mahărul din resurse umane și-a concediat o angajată pentru că a cerut bonusul ce i se cuvenea după munca prestată anul trecut, a aflat că angajata concediată se mai conversa din când în când cu o colegă ce muncea în continuare în firmă. Așa că, în lipsa ei a verificat mesajele de pe calculatorul angajatei rămase și a găsit, citind schimbul de mesaje dintre cele două, niște epitete la adresa lui care i-au deranjat imaginea de sine. Urmarea? A strigat la angajata a cărei corespondență a violat-o să-și depună EA demisia. Juna, prost sfătuită și speriată a cedat presiunii și s-a cerut afară din firmă. A plecat cu mâna goală pentru că nu a îndrăznit să apeleze la ajutorul unui avocat specializat în dreptul muncii, care l-ar fi pus la punct pe mitocan. Poate că tot ar fi plecat până la urmă, dar cu o gaură în buzunarul patronului, ceea ce parcă n-ar fi fost așa de rău…pentru onoarea șifonată și clondirul cu mastic.

Unde bat cu această poveste? La ușa chestionarului pe care vă îndemn din nou să-l completați. Faceți din acest demers primul vostru act civic, primul pas înaintea altora mai semnificative, aducătoare de plus valoare personală. Dacă stăm cu mâinile în sân n-o să facă nimeni nimic pentru noi. Nu știu dacă rezultatele acestui chestionar vor schimba politici publice, mi-aș dori asta. Însă promisiunea mea este că voi face de rușine sau de laudă (depizând de opiniile și opțiunile exprimate de voi) angajatorii români la toate conferințele internaționale la care o să particip. Și vă mulțumesc anticipat acelora care-mi oferiți această șansa!


ps.: Pentru aceia dintre voi care vor sa dea o mana de ajutor, rugati-va prietenii sau cunostintele de prin firme sa-si faca un cont pe site-ul www.desprefirme.com, pentru a completa chestionarul si a-si aduce contributia la cunoasterea aplicata domeniului. Multumesc :)

Ce se mai publica in Romania...

Am fost saptamana trecuta la lansarea cartii colegei mele Loredana Ivan si am un singur comentariu.. what a speech. I-am citit si cartea, despre care Loredana ne-a avertizat ca e mai degraba academica - asa e! Insa e admirabil de bine scrisa. Astept cu interes cartea promisa de popularizare a psihosociologiei.

Va recomanda doua carti, ce trebuiesc citite cumva in oglinda, care ating subiecte de RSC. Prima, a lui Thomas Friedman, Lexus si maslinul, aparuta la editura Polirom in 1999/2008 - un jurnalist castigator de premiu Pulitzer, destul de controversat insa printre teoreticienii de RSC si cea de a doua scrisa de Joseph Stiglitz - Mecanismele globalizarii, aparuta tot la Polirom in 2006/2008. Stiglitz, parintele teoretician al globalizarii este castigator al premiului Nobel pentru economie in 2001; a fost consilier al presedintelui Clinton si a lucrat la Banca Mondiala.

Lucrarile trebuie citite in oglinda, pentru ca ele sunt perspective cumva opuse asupra aceluiasi fenomen. Mai mult, am regasit in cartea lui Stiglitz un fel de scuze pentru modul in care BM si FMI au contribuit la gestionarea precara a tranzitiei catre economia de piata in cazul tarilor din Europa de Est. Ceva ce profesorul Catalin Zamfir spunea in al sau volum "O analiza critica a tranzitiei", aparuta la Polirom in 2004.

Spor la lectura!

Dati note angajatorilor romani! (cercetarea tezei mele de doctorat)

Postez pentru voi mai jos un text pe care l-am scris in deschiderea newsletter-ului site-ului www.desprefirme.com, site care gazduieste chestionarul pe care o sa-l folosesc in adunarea de date pe care o sa bazez cercetarea tezei mele de doctorat.

Pentru a-l completa, va rog sa accesati site-ul: www.desprefirme.com si sa va indemnati si prietenii si colegii sa faca acelasi lucru. Va ofer in continuare o argumentare pro domo :)


Cât de bine stii care sunt drepturile pe care le ai în calitate de angajat al unei companii din România? Stiu ca suna a întrebare retorica, stiu ca nu te-ai obosit sa citesti Codul Muncii dar mai stiu ca atunci când esti supus unui abuz din partea unui patron ti-ai dori sa stii ce sa-i faci… din punct de vedere legal.


Ma întreaba multi prieteni, mai ales acum, când criza e scuza perfecta pentru orice comportament corporativ imaginabil: e ok ca atunci când o colega a spus într-o sedinta ca asteapta sa i se plateasca bonusul pe anul trecut, seful – de altfel un mahar în resurse umane – sa-i comunice ca e incompetenta, sa-i spuna sa-si ia lucrurile si sa paraseasca firma în 30 de minute? Normal ca nu! I-ar spune asta si un absolvent de scoala generala. Întrebarea pe care trebuie sa ne-o punem este daca acest comportament este unul generalizat în toate firmele sau corporatiile din România, pentru ca daca e asa… Houston, we have a problem! Este de asemenea posibil ca asemenea cazuri sa fie doar exceptii.

Nu putem da un raspuns categoric, pentru ca pâna în acest moment nu s-a facut o cercetare la nivel national pe aceasta tema. Am spus: pâna în acest moment, pentru ca site-ul www.desprefirme.com va propune sa completati un chestionar de diagnoza a respectarii drepturilor angajatilor în companiile din România. E momentul sa-i facem de râs, sa-i laudam pe angajatori, sau, pur si simplu sa spunem adevarul si sa fim obiectivi.

Completeaza chestionarul! Pentru ca dureaza 15 minute si, mai ales, pentru ca fiecare item al lui reflecta un tip de drept de care beneficiezi în exercitarea activitatii în compania în care lucrezi. Vei deveni mai informat si mai constient de drepturile tale atunci când alegi compania pentru care lucrezi, când negociezi contractul de munca sau când parasesti compania pentru alte zari… mai albastre.


Camelia Crisan este doctorand în sociologie, lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice – SNSPA. Este preocupata de responsabilitatea sociala a corporatiilor (RSC) din România, mai ales de respectarea drepturilor angajatilor. A participat la conferinte internationale pe aceasta tema (Manchester, Ashridge), realizând si o cercetare pe top 100 companii din România privind adoptarea politicilor si practicilor de RSC.